Presură de munte

Emberiza cia

Autor: depositphotos.com

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Răspândită în sudul regiunii palearctice, în zonele temperate, mediteraneene și de stepă, precum și în ținuturile montane. Specie prezentă în nord-vestul Africii, sudul Europei (spre nord până în Franța, Germania, Slovacia), Caucaz, în Asia Mică, Orientul Mijlociu până în centrul continentului și în Manciuria. Iarna, populațiile din nord migrează spre sud.
În România, presura de munte are o răspândire insulară în Carpați, din Clisura Dunării până în Maramureș, precum și în munții Apuseni. Maramureșul constituie limita nordică a arealului presurii de munte în estul Europei.

POPULAȚIE

Populația din Europa reprezintă jumătate din populația mondială și este cuprinsă între 1.930.000 și 4.230.000 de perechi cuibăritoare, în perioada 1998-2013 cunoscând o creștere moderată.
În România, populația de presură de munte este cuprinsă între 5.300 și 53.000 de perechi cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Pasăre rară în România, cu răspândire insulară, mai frecventă în zona colinară a subcarpaților și în zona montană. Cuibărește în locuri stâncoase, cu pante accentuate, acoperite cu tufe de pinet. Este o pasăre care poate fi greu observată, fiind foarte fricoasă. Specie tipic montană, habitatul preferat este reprezentat de versanții stâncoși sau accidentați, de preferință însoriți, cu vegetație ierboasă joasă. Este sedentară, în cursul iernii coborând la altitudini mai joase, fără a depăși însă perimetrul zonei montane.
Hrana este predominant vegetală, alcătuită din semințe de plante; uneori consumă și nevertebrate.
Cântă dintr-un loc situat la vedere sau la înălțime. Cuibul este construit aproape de sol, între bolovani, tufe, crăpături de stânci și maluri pietroase. Ocazional își construiește cuibul și în tufișuri de talie mică. Femela depune o pontă formată din 4-5 ouă de culoare gri. Clocitul durează 13-14 zile.
Poate depune două ponte într-o vară.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Incendiile de pădure.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea oricărui tip de activitate care cauzează alterarea habitatelor de hrănire și reproducere a speciei.
- Interzicerea căilor neautorizate, de-a lungul stâncăriilor unde cuibărește specia.
- Limitarea înființării carierelor și a altor infrastructuri industriale în zona de reproducere a speciei.
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei, pentru a evita perturbarea speciei în perioadele critice (reproducere).
- Regularizarea activităților turistice în zonele de importanță ridicată (mai ales în perioada de reproducere și creștere a puilor) sau chiar interzicerea acestor activități.
- Stabilirea rutelor de agrement împreună cu asociațiile și grupurile care practică sporturi în aer liber, cu scopul de a evita perturbarea păsărilor.
- Controlul incendiilor forestiere.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și persistență minimă ar trebui să fie justificată și aplicată numai în afara perioadei de reproducere.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei țintă.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Presură de munte (Emberiza cia)