Chirighiță neagră

Chlidonias niger

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european, putându-se găsi din Scandinavia până în sudul Spaniei. Arealul se întinde în est până în centrul Mongoliei. Aceste populații europene și asiatice iernează în Africa, în special pe coasta africană a Atlanticului, din vestul Saharei până în Africa de Sud. De asemenea, specia apare în Canada și în regiunile nordice ale Statelor Unite ale Americii, iernând pe coasta Pacificului din Mexic, pe coasta vestică și estică a Americii Centrale și în nordul Americii de Sud.

POPULAȚIE

Populaţia europeană este relativ mare, fiind cuprinsă între 74.400 și 154.000 de perechi cuibăritoare, tendința nefiind cunoscută.
Populaţia estimată în România este de 10-200 de perechi cuibăritoare, iar în timpul pasajelor se pot observa între 20.000 și 80.000 de exemplare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Chirighiţa neagră este caracteristică în perioada cuibăritului zonelor umede de apă dulce şi salmastre bogate în vegetaţie. În perioada iernării poate fi observată în zonele de coastă, în golfuri şi lagune cu apă sărată.
Este o specie care se hrăneşte cu insecte, peşti mici şi broaşte. În timpul iernii, dieta este alcătuită preponderent din pești de talie mică. Planează pe loc, fluturându-şi aripile în urmărirea prăzii. Pentru a se hrăni, prinde prada de la suprafaţa apei sau insecte în zbor şi foarte rar se scufundă. De obicei se hrăneşte la o distanţă de până la 2-5 km depărtare de colonia în care cuibărește. Este o specie foarte sociabilă, formând stoluri foarte mari în perioada migrațiilor. Zboară cu o viteză medie de 34 km/h. Longevitatea cunoscută este de până la 21 de ani.
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Pentru reproducere preferă zonele umede cu apă dulce sau salmastră, precum mici bălți, lacuri, mlaștini, maluri liniștite de canale sau râuri, pajiști mlăștinoase sau turbării. Evită pentru cuibărit zonele umede cu o suprafaţă mai mică de 4 ha. Cuibăreşte în colonii mici de până la 20 de perechi (rareori mai mari, de până la 100 perechi), deseori împreună cu alte specii.
Cuiburile sunt formate pe vegetaţie acvatică, în zonele în care apa are o adâncime mică, de 1-2 m. Cuibul este amplasat într-o mică excavație în grămezile compacte de vegetație plutitoare și este alcătuit din resturi vegetale. La construirea lui participă ambii parteneri. Substratul instabil (ca de exemplu cel format din frunze de nuferi) poate determina o rată mare a eșecului reproductiv. Femela depune în mod obişnuit 2-3 ouă în a doua parte a lunii mai şi în prima parte a lunii iunie, cu o dimensiune medie de 35,9 x 25,3 mm. Ouăle acestei specii sunt rezistente atunci când se udă. Incubaţia durează în jur de 19-23 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii părăsesc cuibul la câteva zile după eclozare şi sunt îngrijiţi de adulţi. Devin zburători la 20-25 de zile.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în habitatele importante pentru specie și în vecinătatea acestora.
- Menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 m între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor este strict interzisă.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate în vecinătatea zonelor umede; încurajarea producției organice.
- Managementul nivelului de apă din rezervoare, în acord cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Crearea insulelor sau a platformelor artificiale pentru creșterea succesului de reproducere în zonele umede artificiale sau seminaturale.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Chirighiță neagră (Chlidonias niger)