Gâscă de semănătură
Anser fabalis
Autor: depositphotos.com
STATUT LEGAL DE CONSERVARE
DISTRIBUȚIE
Arealul de cuibărire al speciei este vast, pornind din estul peninsulei Scandinave și întinzându-se până în nordul Extremului Orient. Zonele de iernare acoperă insular părți din toată Europa, prezența fiind mai numeroasă în apropierea țărmurilor sudice ale Mării Nordului, iar în Asia zone din centrul continentului, precum și arii vaste din sud-estul acestuia, inclusiv Japonia. În România, specia este semnalată în pasaj și ca oaspete de iarnă, mai ales în sud-estul teritoriului.
POPULAȚIE
Populația europeană este cuprinsă între 134.000 și 144.000 de perechi cuibăritoare, tendința fiind stabilă. Zonele de cuibărit din Europa se află în Suedia, Norvegia, Finlanda și Federația Rusă. Cartierele de iernat din Europa sunt răspândite insular pe mare parte din continent. În România se estimează că iernează între 10 și 45 de exemplare.
MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI
Gâsca de semănătură este o specie cu migrație pe distanțe lungi, de la locurile de cuibărit din zonele de tundră și taiga din nordul Europei și Asiei, la cele de iernat din zonele temperate și subtropicale ale celor două continente. După năpârlire, la începutul lui septembrie, pleacă în migrație și ajunge în cartierele de iernat la sfârșitul lui septembrie sau în octombrie. Peste iarnă este gregară, deși se adună în stoluri mici în comparație cu alte specii de gâște, sau formează stoluri mixte împreună cu alte gâște. Iarna înnoptează în apropierea locurilor de hrănire, în stoluri mixte formate cu alte gâște, pe lacuri, râuri sau în zone mlăștinoase.
Gâsca de semănătură se hrănește cu materii vegetale. În teritoriile de cuibărit dieta este formată din ierburi și mușchi, la care se adaugă diverse fructe de pădure. În zonele de iernat se hrănește predominant pe terenurile agricole, consumând cereale, leguminoase și lăstarii culturilor de toamnă.
Populațiile care se reproduc în taiga preferă pentru cuibărit pădurile de mesteceni bogate în lăstărișuri, tufișuri și pădurile dese și mlăștinoase de conifere, în vreme ce populațiile care se reproduc în tundră preferă pentru cuibărit ariile umede cu mușchi și ierburi aflate în preajma zonelor inundabile (dar peste nivelul inundațiilor). În zonele de pasaj și iernat, gâștele de semănătură preferă mlaștinile, zonele agricole (pajiștile și terenurile arabile) și zonele inundabile de câmpie. Pentru înnoptat folosesc lacurile, râurile sau zonele inundate.
Populațiile care se reproduc în taiga cuibăresc la începutul lui mai, în timp ce populațiile care se reproduc în tundră cuibăresc la începutul lui iunie. Cuibărește, de regulă, în perechi solitare, mai rar în colonii cu distanțe mari între cuiburi, lângă lacuri, bălți sau râuri. După reproducere urmează o perioadă de năpârlire, în care majoritatea exemplarelor se adună în stoluri numeroase, lângă corpuri întinse de apă, fiind incapabile de zbor pentru aproximativ o lună.
Cuibul este construit din vegetație, pe sol. Cele care cuibăresc în taiga își plasează cuiburile în păduri mlăștinoase, de regulă pe ridicături aflate la 50-100 cm deasupra suprafeței mlaștinilor (pentru a evita inundarea acestora). Cele care cuibăresc în tundră folosesc tot ridicături mai uscate, acoperite cu ierburi și mușchi. De regulă, sunt depuse 4-6 ouă, care sunt incubate timp de 27-29 de zile. Puii devin zburători după aproximativ 40 de zile de la ieșirea din ou, dar ajung independenți abia după vârsta de 2 luni și jumătate.
AMENINȚĂRI
- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Braconajul.
- Perturbarea produsă de activitățile antropice.
MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE
- Evitarea folosirii semințelor tratate în vecinătatea zonelor umede; încurajarea producției organice.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă.
- Menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 m lățime între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor să fie strict interzisă.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în zona habitatelor importante pentru specie.
- Managementul nivelului apelor din rezervoare, în acord cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.