Prundăraș de sărătură

Charadrius alexandrinus

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Este o specie care cuibărește în vestul și sud-estul continentului european, până în Japonia, iernând în sudul Europei și în nordul Africii. De asemenea, poate fi întâlnită în Ecuador, Peru, Chile, sudul Statelor Unite și în Caraibe. Populația europeană iernează în Italia și Grecia.

POPULAȚIE

Populația europeană a speciei este relativ mică, fiind cuprinsă între 21.500 și 34.800 de perechi cuibăritoare și reprezentând 15% din populația globală. Se estimează un declin de până la 25% în decursul a trei generații (15 ani).
În România se pot vedea în timpul pasajelor între 1.000 și 5.000 de exemplare, iar populația cuibăritoare este cuprinsă între 180 și 500 de perechi, tendința fiind descrescătoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Prundărașul de sărătură este o specie caracteristică zonelor deschise de țărmuri nisipoase și a malurilor lacurilor sărate sau salmastre.
Se hrănește cu insecte și larvele acestora, crustacee și moluște, pe care le caută mișcându-se alert, la malul apelor, în nămol sau în apă foarte puțin adâncă. În afara perioadei de reproducere se hrănește în mod individual sau în grupuri mici, de 20-30 de exemplare. Uneori se pot întâlni și grupuri mai mari, de câteva sute de exemplare, amestecate chiar și cu alte specii de limicole. Longevitatea cunoscută este de 18 ani. Atinge maturitatea sexuală după primul an de viață.
Sosește din cartierele de iernare la începutul lunii aprilie. Ambele sexe participă la apărarea teritoriului. Cuibărește de cele mai multe ori în mod solitar sau în mici colonii împrăștiate, amplasate de obicei pe teren acoperit cu scrădiș sau pe teren parțial acoperit de vegetație, situat în aproprierea malului apei. Poate să cuibărească împreună cu alte specii, de exemplu cu chire (Sterna sp.). Cuibul, amplasat într-o adâncitură superficială a solului, este căptușit cu vegetație și este situat de regulă lângă smocuri de vegetație sau arbuști, care sunt utilizați pentru orientarea părinților spre cuib. În caz de pericol, cuibul este acoperit rapid cu nisip, atunci când este amplasat pe sol nisipos. Poate scoate 2 sau uneori chiar 3 serii de pui într-un sezon de reproducere. Femela depune în mod obișnuit 3 ouă, de la sfârșitul lunii aprilie și până în iunie, cu o dimensiune medie de 32,2 x 23,6 mm. Incubația durează 22-28 de zile și este asigurată de către ambii parteneri. La câteva ore de la eclozare, puii părăsesc cuibul, însă continuă să fie hrăniți de părinți. Puii devin zburători la 25-33 de zile de la eclozare.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, inclusiv a celor care se referă la construcții.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede.
- Menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 m între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor este strict interzisă.
- Evaluarea nivelului de poluare a zonei umede și executarea programelor destinate îmbunătățirii calității apei.
- Managementul adecvat al nivelului de apă din ecosisteme acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus)