Mierlă de piatră

Monticola saxatilis

Autor: Javier Alonso Huerta

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Este răspândită în Europa de Sud, din Peninsula Iberică până în Munții Carpați și Balcani. Este prezentă, de asemenea, în Turcia, în Orientul Mijlociu și din Asia Centrală până în China și nord-vestul Africii. Iernează în Africa Centrală și în sudul Asiei.

POPULAȚIE

Populația din Europa este cuprinsă între 88.900 și 283.000 de perechi cuibăritoare, ceea ce reprezintă 20% din populația mondială, estimându-se un declin de până la 25% în decursul a trei generații (aproximativ 11 ani).
Populația din România este cuprinsă între 45 și 200 de perechi cuibăritoare, tendința fiind în descreștere. Totodată este o specie rară, această situație fiind corelată cu distribuția sa insulară, care este condiționată în mare măsură de discontinuitatea habitatelor de cuibărit și a celor de hrănire. Cuibărește insular în tot lanțul Carpatic, din Maramureș până la Dunăre, dar și în Munții Măcin.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Mierla de piatră are o răspândire punctiformă în regiunea submontană și montană, însă prezența ei este posibilă și în alte puncte decât cele cunoscute până în prezent. Este o specie frecventă mai ales în zona colinară și în depresiuni. Preferă zonele calcaroase, abrupte, grohotișuri, chei și zone pietroase, acoperite îndeosebi cu conifere, ajungând până la 2.100 m altitudine. Poate fi întâlnită mai ales pe versanții însoriți, în apropierea cărora se află suprafețe acoperite cu vegetație ierboasă, scundă. Oaspete de vară clocitor, prezent în țara noastră din luna aprilie până în lunile septembrie-octombrie.
Specia are un regim de hrană omnivor. Dieta sa este alcătuită din diferite insecte (fluturi, lăcuste, coleoptere etc.), viermi și fructe de pădure. Ocazional poate prinde și șopârle de talie mică.
Reproducerea are loc în perioada aprilie-mai, în locuri pietroase. Sunt păsări discrete și tăcute. În timpul ritualului nupțial masculul are un cântec distinct, melodios şi puternic, pe care îl execută de multe ori și în timpul zborului. Cuibul este amplasat de femelă într-o fisură din stânci, fiind voluminos și alcătuit din diferite ierburi uscate sau mușchi. În interior este tapetat cu rădăcini și ierburi fine. Ouăle sunt depuse la începutul lunii mai. Are un singur cuibar pe an, alcătuit din 4-5 ouă, netede, strălucitoare, subeliptice, albe, cu o tentă foarte ușor albăstruie. Clocitul este asigurat numai de către femelă, timp de 14-15 zile. Puii la început sunt nidicoli, cu puful lung, cenușiu-albăstrui, cu gâtlejul gălbui și cașul de la colțul gurii alb-gălbui. Sunt dependenți de cuib timp de 14-16 zile, apoi mai stau ascunși o perioadă prin împrejurimile cuibului. Păsările se dispersează după încheierea perioadei de reproducere, inclusiv în alte tipuri de habitate decât cele în care au cuibărit. În a doua perioadă a verii pot fi observate exemplare eratice din această specie și în culturile agricole.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Managementul neadecvat al carierelor.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea oricărui tip de activitate care cauzează alterarea habitatelor de hrănire și reproducere a speciei.
- Interzicerea căilor neautorizate de-a lungul stâncăriilor în care cuibărește specia.
- Limitarea înființării carierelor și a altor infrastructuri industriale în zona de reproducere a speciei.
- Regularizarea activităților turistice în zonele de importanță ridicată (mai ales în perioada de reproducere și creștere a puilor) sau chiar interzicerea acestor activități.
- Stabilirea rutelor de agrement împreună cu asociațiile și grupurile care practică sporturi în aer liber, cu scopul de a evita perturbarea păsărilor.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei țintă.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Mierlă de piatră (Monticola saxatilis)