Brumăriță de stâncă

Prunella collaris

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Brumărița de stâncă este o specie larg răspândită prin subspeciile sale în zonele muntoase din nordul Africii, în toată partea sud-vestică, centrală și sud-estică a Europei și în aproape toată Asia. Deși aria de răspândire este vastă, arealul speciei este destul de fragmentat din cauza preferinței pentru zonele alpine înalte.

POPULAȚIE

Populația europeană a speciei este cuprinsă între 77.900 și 149.000 de perechi cuibăritoare, ceea ce reprezintă 10% din populația mondială, tendința nefiind cunoscută.
În România se estimează că există o populație cuprinsă între 3.000 și 10.000 de perechi cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Habitatul specific al brumăriței de stâncă este reprezentat de golurile alpine și de zonele stâncoase cu vegetație joasă, care se află deasupra limitei superioare a pădurii. Cuibărește la altitudini cuprinse în general între 1.000 și 3.000 m, dar ajunge și până la 4.000 m. La noi în Carpați este prezentă în grohotișuri, în goluri alpine și pe versanții stâncoși.
Vârsta maximă atinsă în libertate este de șapte ani și opt luni. Ajunge la maturitate sexuală la vârsta de un an.
Brumărița de stâncă are un regim alimentar predominant insectivor, completat în perioada rece cu hrană auxiliară formată din diferite semințe. Hrana este culeasă de pe sol, dintre pietre, licheni sau mușchi, din vegetația ierboasă sau de pe zăpadă. Iarna poate fi văzută și în zone mai joase în căutare de hrană, acolo unde se poate plimba prin vegetația ierboasă scundă pentru a căuta semințe; astfel este văzută frecvent în stațiunile unde se practică sporturi de iarnă sau pe lângă cabanele montane.
Cuibărește în general în perioada mai-august. Este o specie monogamă, dar existența unor grupuri de 3-4 masculi și 3-4 femele într-un singur teritoriu sugerează obiceiuri de împerechere mai complexe, care sunt caracteristice speciilor poliginoadrice. Aceste grupuri sociale sunt dominate de un mascul alfa, care este de obicei reprezentat de cel mai în vârstă dintre masculi. Femelele din grup caută să se împerecheze cu cât mai mulți masculi, indiferent de rang, chiar dacă masculul alfa se opune împerecherii lor cu ceilalți masculi subordonați. Aceștia, de asemenea, caută să se împerecheze cu mai multe femele din grupul social din care fac parte. Femelele provoacă împerecherile, abordând un comportament prin care se ghemuiesc la pământ, aripile le tremură și își mișcă coada, expunându-și cloaca. Studii genetice au arătat că în cadrul unei ponte există o paternitate diferită a puilor, însă ouăle aparțin cu siguranță doar acelei femele care a construit și cuibul. Cuibul este instalat de obicei în crăpături și fisuri din stânci, sub pietre, la baza unor tufe de vegetație, în locuri greu accesibile, care au expoziție însorită și sunt ferite de vânturi puternice. Este construit din materiale vegetale (iarbă și rădăcini subțiri) și este căptușit cu păr, pene, mușchi și licheni. Ponta este formată de obicei din 3-6 ouă, incubația fiind asigurată de către femelă. Incubația durează 14-15 zile, iar puii părăsesc cuibul după 14-16 zile de la eclozare, în acest timp fiind hrăniți intensiv aproape numai cu insecte. Masculii din grup oferă hrană puilor din mai multe cuiburi doar dacă s-au împerecheat cu femelele respective; astfel, fiecare femelă este ajutată la creșterea puilor de 1-4 masculi din grupul social respectiv. Femelele depun două ponte într-un sezon de reproducere și manifestă atașament față de locul cuibului, la care revin în ani consecutivi.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Mortalitatea cauzată de prădători.
- Perturbarea cauzată de activități antropice.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Prevenirea dezvoltării construcțiilor care cauzează pierderi de locuri de cuibărit, locuri de hrănire și rute de migrație. Restricția autorizării noilor drumuri, piste sau alte elemente de infrastructură care cauzează fragmentarea habitatelor.
- Limitarea extinderii pârtiilor de schi în stațiunile existente și, de asemenea, limitarea construirii noilor pârtii, îndeosebi în zonele unde specia este prezentă.
- Controlarea temporară a prădătorilor generaliști, care au un impact negativ asupra succesului de reproducere.
- Reglementarea activităților turistice și interzicerea circulației vehiculelor în zonele de importanță majoră pentru specie și în toate perioadele în care aceasta este prezentă.
- Evitarea suprapășunatului în habitatele importante pentru specie.
- Realizarea studiilor privind efectul schimbărilor climatice asupra populațiilor.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Brumăriță de stâncă (Prunella collaris)