Ciocîntors

Recurvirostra avosetta

Autor: Ramona Mănoiu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Are un areal de distribuție larg, care include Europa, Asia și Africa. În Africa, populația este distribuită pe o bandă, din Etiopia până în Africa de Sud, în timp ce populația eurasiatică este distribuită din Marea Britanie până în China. Este o specie migratoare, populațiile nordice iernând în sudul arealului; anumite populații din vestul Europei și o mare parte a populației africane sunt sedentare.
În România este răspândită mai ales de-a lungul Dunării și în Delta Dunării.

POPULAȚIE

Populaţia europeană a speciei este cuprinsă între 58.400 și 74.300 de perechi cuibăritoare, reprezentând mai puțin de jumătate din populația globală a speciei, tendința fiind fluctuantă.
În România, populaţia cuibăritoare este cuprinsă între 1.000 și 7.000 de perechi și se estimează că la noi iernează între 5.000 și 15.000 de exemplare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

În timpul cuibăritului, ciocîntorsul este o specie caracteristică zonelor de ţărmuri şi coastelor marine, cu apă salmastră sau sărată. În afara sezonului de reproducere trăiește cu precădere în zonele de coastă și zonele mlăștinoase din apropierea acestora, precum estuare, lagune și lacuri saline. Lagunele și zona de coastă reprezintă principalul loc de cuibărit al speciei în România, însă populații mai mici pot fi găsite și în alte lacuri din Dobrogea. Este o specie sociabilă, gregară, care migrează în stoluri şi cuibăreşte în colonii. Sincronizarea exemplarelor dintr-un stol este impresionantă, executând manevre rapide, simultane. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 27 de ani și opt luni. Specia atinge maturitatea sexuală la vârsta de doi ani.
Se hrăneşte printr-o mişcare de „cosire“ realizată cu ciocul curbat în sus, prinzând astfel insecte, moluşte, crustacee, viermi și pești mici, dar din dietă fac parte și diverse fragmente vegetale, pe care le culege de la suprafaţa apei.
Sosesc din cartierele de iernare în luna aprilie. Ritualul nupţial se manifestă printr-un dans între parteneri, cu aplecări, atingeri şi urmăriri. Cuiburile sunt sumare, formate într-o adâncitură a nisipului şi căptuşite cu resturi vegetale şi scoici. Cuiburile din colonie sunt de obicei la aproximativ un metru depărtare, dar când densitățile sunt mari pot ajunge și la 20-30 cm distanță unele de altele. Sunt păsări gălăgioase şi combative, alungând posibilii prădători din apropierea coloniei. Agresivitatea este manifestată mai ales în sezonul de cuibărit, când de obicei se lansează cu gâtul plecat spre intruși, alungând chiar și specii mult mai mari decât ea, precum călifarul alb (Tadorna tadorna). Este o specie monogamă, perechea menținându-se pentru un singur sezon de reproducere. Până la mijlocul lunii mai, femela depune în mod obişnuit 3-4 ouă de culoare crem cu pete maronii, care au o dimensiune medie de 48,9 x 34,9 mm. Incubaţia durează 21-25 de zile şi este asigurată de către ambii parteneri. Schimbarea la cuib are loc cu un ritual executat de ambii parteneri. La scurt timp după eclozare, puii părăsesc cuibul şi rămân ascunşi în vegetaţie, în aşteptarea părinţilor şi a hranei. Ei devin zburători la 38-42 de zile. O pereche scoate un singur rând de pui într-un sezon de reproducere, însă poate exista o pontă de înlocuire dacă primul cuibar a fost distrus.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, inclusiv a celor care se referă la construcții.
- Managementul adecvat al nivelului de apă din ecosisteme acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede.
- Menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 m între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor este strict interzisă.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate pe terenurile din vecinătate.
- Evaluarea nivelului de poluare a zonei umede și executarea programelor destinate îmbunătățirii calității apei.
- Aplicarea acțiunilor necesare garantării disponibilității hranei și a condițiilor de procurare a acesteia în zonele importante pentru cuibărit și migrație a speciei.
- Crearea insulelor pentru reducerea riscului ridicat de predare și creșterea succesului de reproducere în zonele umede artificiale sau semi-naturale.
- Elaborarea și implementarea planurilor de management pentru sărăturile active și abandonate, care determină un regim de apă (ciclu inundare-uscare) corespunzător necesităților ecologice ale speciei.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Ciocîntors (Recurvirostra avosetta)