Uliu cu picioare scurte

Accipiter brevipes

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Specia are un areal restrâns predominant est-european, fiind prezentă în Ucraina, Rusia, nord-vestul Kazahstanului, Turcia și Iranul de Nord. Iernează în special în Etiopia și Arabia de Sud.
În România, distribuția speciei nu este suficient de bine cunoscută, făcându-se deseori confuzii cu uliul păsărar. Specia este observată cu regularitate în sud-estul țării.

POPULAȚIE

Populația cuibăritoare din Europa este cuprinsă între 3.500 și 6.900 de perechi, reprezentând 75-94% din populația globală, tendința nefiind cunoscută.
Pentru România, populaţia estimată este de 550-900 de perechi cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Uliul cu picioare scurte este o specie caracteristică zonelor împădurite de joasă altitudine, situate în apropierea unei ape, de la șes până în zona de dealuri. Preferă zonele însorite și calde, unde pâlcurile de foioase (în special stejari și anini) alternează cu terenul deschis. Migrează în stoluri de 10-30 de exemplare (uneori mai multe) în lunile august-septembrie şi părăseşte Europa prin zona Bosforului. Se întoarce la locurile de cuibărit la sfârșitul lunii aprilie.
Specie răpitoare de zi, vânează preponderent pe sol, dar și din zbor, la mică înălțime. Este o specie solitară, însă poate fi văzută vânând și în perechi. Uneori stă la pândă pe ramuri, stânci sau movilițe. Hrana este variată și este compusă din reptile (șopârle), păsări și mamifere de talie mică sau insecte mai mari. În perioada de reproducere predomină în dietă mamiferele mici (rozătoare sau insectivore), pe care le surprinde atacând dintr-un punct fix de observare. Deşi vânează în mod obişnuit ziua, deseori prinde şi lilieci la apusul soarelui. Atinge maturitatea sexuală în primul an de viață, o parte dintre exemplarele tinere începând cuibăritul în prima primăvară de după eclozare, când încă prezintă un penaj intermediar între cel juvenil și cel de adult.
Cuplul este monogam și durează un sezon de reproducere; ca și la alte specii de ulii, femela este mai mare decât masculul. Zborul nupțial este efectuat deasupra teritoriului ales. Perechea construiește un cuib nou în fiecare an, cel mai adesea în partea superioară a coronamentului unor arbori de foioase care sunt situați la marginea pădurii. Cuibul este amplasat în bifurcații sau pe ramuri laterale, la o înălţime de 4-9 m, atingând 15 cm înălţime şi 30 cm diametru. Este format sumar din rămurele subțiri, împletite și este ornat cu frunze verzi, astfel încât seamănă cu un cuib de porumbel. Uneori ocupă cuiburi părăsite de ciori sau coţofene. Începând cu mijlocul lunii mai, la intervale de 1-2 zile, femela depune 3-5 ouă de 39,4 x 31,3 mm, de culoare verde-albăstrui, cu aspect marmorat, care pălesc în timpul clocirii, devenind aproape albe. Incubaţia durează 30-35 de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită de mascul în tot acest timp. Clocitul începe imediat după depunerea primului ou. Masculul execută zborul nupțial caracteristic pe toată durata sezonului de cuibărit și alungă din perimetrul cuibului chiar și păsări de talie mult mai mare decât cea proprie. În afara acestui comportament teritorial, perechea duce o viață ascunsă în timpul acestei perioade. Puii sunt dependenți de părinți și rămân la cuib 28-32 de zile de la eclozare, iar după ce își iau zborul sunt hrăniți de către aceștia timp de încă două săptămâni. După părăsirea cuibului, puii rămân în aproprierea acestuia, revenind în el deseori pentru înnoptare. O pereche depune o singură pontă pe an, însă poate exista pontă de înlocuire dacă prima este distrusă.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Braconajul.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea noilor proiecte urbane în habitatele de pădure importante pentru specie.
- Interzicerea realizării noilor infrastructuri liniare (drumuri, linii electrice, conducte de gaz etc.) fără importanță în activitatea forestieră, dar care fragmentează habitatele de pădure.
- Interzicerea noilor activități de exploatare (cariere, mine) în păduri și în zonele tampon și evaluarea necesității de limitare a activităților în derulare aprobate.
- Reglementarea vizitelor și a activităților în zonele critice în timpul celor mai sensibile perioade (reproducere și creșterea puilor), cu restricție totală în cele mai sensibile zone.
- Înființarea acordurilor cu federații, asociații și grupuri cu activități sportive care afectează fauna, pentru a preveni perturbarea păsărilor.
- Monitorizare anuală standardizată pentru a putea determina tendințele populaționale.
- Monitorizarea amenințărilor și a eficacității măsurilor de management în derulare.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Uliu cu picioare scurte (Accipiter brevipes)