Ielcovan estic
Puffinus yelkouan
Autor: AdobeStock.com
STATUT LEGAL DE CONSERVARE
DISTRIBUȚIE
Este o specie pelagică, prezentă în Marea Mediterană și Marea Neagră. Teritoriile de cuibărit se află pe multe dintre insulele și în câteva zone de coastă (sudul Franței, nord-estul Algeriei, coasta albaneză de la nord de Corfu) din Marea Mediterană.
Specia este semnalată în apele teritoriale românești ale Mării Negre, pe parcursul migrației.
POPULAȚIE
Populația europeană este estimată la 15.337-30.519 de perechi cuibăritoare, dar această estimare se află în contradicție cu observațiile referitoare la tranzitarea Bosforului de către un număr de 75.000-90.000 de exemplare aflate în migrație, la începutul lunii februarie. Se estimează un declin al populației de peste 30% în decursul a trei generații (54 de ani).
Populația care tranzitează apele teritoriale românești pe parcursul migrației este cuprinsă între 15.000 și 25.000 de exemplare.
MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI
Specia cuibărește în găuri din sol, în cavități mici din stânci și în peșteri aflate pe coastele stâncoase ale insulelor, precum și pe faleze stâncoase inaccesibile de pe țărmurile Mării Mediterane. În afara sezonului de reproducere, se răspândește pe distanțe mari prin Marea Mediterană și prin Marea Neagră, adesea formând stoluri mari.
Hrana ielcovanului estic este formată din pești și nevertebrate marine.
Femela depune 1-2 ouă (cel mai des doar unul), pe solul cavității, fără altă amenajare. Ponta este depusă în lunile martie-mai și este incubată de ambii părinți timp de 25-30 de zile. La început, unul dintre părinți stă permanent cu puii, în timp ce celălalt este plecat după hrană. Ulterior, ambii părinți pleacă de la cuib după hrană, lăsând puii singuri. Întoarcerea la cuib se face noaptea, pentru a proteja puii de prădători (în special de pescăruși). Puii dezvoltă penajul de juvenil la aproximativ 10 săptămâni de la eclozare, părinții îngrijindu-i în tot acest interval. Perechile au o singură pontă pe sezon.
Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 4 ani.
AMENINȚĂRI
- Prădarea cuiburilor de către specii invazive, cum sunt pisicile domestice și șobolanul negru (Rattus rattus).
- Colectarea ouălelor și a puilor.
- Perturbarea produsă de activitățile antropice, în principal de turism.
- Capturarea accidentală în plasele navelor de pescuit.
- Poluarea apelor marine cu deșeuri din plastic și cu substanțe lichide toxice (produse petroliere).
MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE
- Respectarea restricțiilor în zonele costiere.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în zonele importante pentru specie.
- Limitarea utilizării plaselor și altor unelte de pescuit în zonele importante de hrănire ale speciei.
- Controlul populațiilor de specii invazive din preajma coloniilor, în principal a celor de pisici domestice și de șobolani negri.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.