Presură bărboasă

Emberiza cirlus

Autor: depositphotos.com

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Este o specie sedentară, care cuibărește în regiunile montane și deluroase din sudul și centrul Europei, vestul Asiei și nord-vestul Africii.
În România se întâlnește în văile râurilor montane largi și în ținuturile deluroase, premontane din regiunea sud-vestică a țării, nordul Olteniei și nord-vestul Munteniei, pe valea Argeșului. Iarna coboară în văile adăpostite.

POPULAȚIE

Populația din Europa reprezintă mai mult de 95% din populația mondială, fiind cuprinsă între 2.490.000 și 4.650.000 de perechi cuibăritoare, în perioada 1989-2013 cunoscând o creștere moderată.
În România, populația de presură bărboasă este cuprinsă între 1.000 și 10.000 de perechi cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Trăiește în timpul verii în regiuni deschise cu tufișuri, copaci și mărăcinișuri. Iarna poate fi întâlnită pe câmpii deschise, adesea în stoluri la un loc cu alte specii de presură și cu cinteze.
Longevitatea maximă în libertate este de șase ani și o lună.
Dieta adulților este compusă preponderent din semințe și diverse nevertebrate mici. Este o specie sedentară, deplasându-se până la 250 m de teritoriul de cuibărit în timpul verii și până la 2 km în timpul iernii, în căutare de hrană.
Pentru cuibărit preferă pajiștile bogate în insecte și presărate cu tufișuri. În luna martie începe formarea perechilor și găsirea teritoriilor, acestea din urmă fiind ocupate până la sfârșitul verii.
Cuibul este de obicei ascuns într-o tufă de mur, porumbar (Prunus spinosa), păducel (Crataegus sp.), grozamă (Genista sp.) sau chiar într-un gard viu. Tolerează chiar și un grad mic de urbanizare, putând cuibări în spațiile verzi din localități. Ponta este depusă la începutul lui mai și variază între 2 și 5 ouă, fiind clocită de către femelă timp de 12-13 zile. Puii sunt hrăniți în principal cu ortoptere de către ambii adulți. Dacă condițiile sunt favorabile, perechea poate scoate și un al doilea sau chiar al treilea rând de pui.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Poluarea.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea noilor proiecte urbane, incluzând așezările împrăștiate în habitatele importante pentru reproducerea, hrănirea sau odihna speciei.
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei, pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice (reproducere).
- Menținerea stratului subarbustiv în pădurile exploatate.
- Menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, linii de arbori și grupuri de arbori neproductivi dispersate.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în agricultură și silvicultură. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și persistență minimă ar trebui să fie justificată și aplicată pe terenurile de reproducere a speciei numai în afara perioadei de reproducere.
- Conservarea, crearea și promovarea terenurilor necultivate cu o vegetație corespunzătoare pentru specie.
- Evitarea împăduririi zonelor de tufăriș, conservarea zonelor împădurite cu scopul de a restabili habitatele aflate în stare degradată.
- Încurajarea practicării agriculturii și a gestionării pădurilor tradiționale/sustenabile, incluzând evitarea suprapășunatului cu scopul de a menține o structură a vegetației care favorizează specia.
- Prevenirea sau penalizarea incendiilor ilegale în tufărișuri.
- Menținerea miriștilor și interzicerea arderii acestora; menținerea managementului adecvat al miriștii în zonele unde a fost efectuat tradițional.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Presură bărboasă (Emberiza cirlus)