Presură de grădină

Emberiza hortulana

Autor: Ramona Mănoiu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Este o specie larg răspândită pe continentul european, până în vestul Asiei. Pe timpul sezonului rece migrează în Africa, unde iernează preponderent în Guineea, Nigeria, Coasta de Fildeş și Etiopia.

POPULAȚIE

Populația europeană reprezintă 80% din populația mondială și este cuprinsă între 3.330.000 și 7.070.000 de perechi cuibăritoare, în perioada 1980-2013 cunoscând un declin accentuat din cauza distrugerii habitatului.
În România, populația de presură de grădină este cuprinsă între 596.091 și 875.881 de perechi cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Presura de grădină preferă lanurile de porumb și terenurile vecine acestora. Migrează în stoluri mici, formate din 5 până la 50 de exemplare.
Este o specie omnivoră care se hrănește preponderent cu semințe, dar și cu nevertebrate mici, pe care le adună de pe sol. În perioada de creștere a puilor consumă hrană predominant de origine animală, formată în special din insecte.
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Este o specie monogamă. Are tendinţa de a cuibări oarecum grupat, densitatea perechilor fiind dificil de apreciat din această cauză. Masculii se pot auzi la distanţe de 20-50 m unul de celălalt, ceea ce indică faptul că masculul apără un teritoriu relativ restrâns. În habitatele caracteristice, densitatea estimată variază între 2 și 20 de perechi/km².
Cuibul este construit de obicei pe sol, la adăpostul tufişurilor, de către femelă, într-un interval de 2-4 zile. El este alcătuit din iarbă şi frunze. La interior este căptuşit cu rădăcini fine, păr şi pene. Uneori îşi construieşte cuibul şi în tufişuri sau arbori scunzi. Femela depune în mod obişnuit 4-5 ouă, cu o dimensiune de 20 x 15 mm. Incubaţia durează 11-12 zile, fiind asigurată de către femelă, în toată această perioadă masculul protejând-o. Puii sunt hrăniţi de către ambii părinţi şi devin zburători după 12-13 zile de la eclozare.
Perechea depune o singură pontă pe an.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Poluarea.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea noilor proiecte urbane, incluzând așezările împrăștiate în habitatele importante pentru reproducerea, hrănirea sau odihna speciei.
- Păstrarea unui mozaic de habitate cu prezenţa pâlcurilor de copaci şi a arbuştilor în zonele agricole deschise.
- Menținerea stratului subarbustiv în pădurile exploatate.
- Menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, linii de arbori și grupuri de arbori neproductivi dispersate.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în agricultură și silvicultură. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și persistență minimă ar trebui să fie justificată și aplicată pe terenurile de reproducere a speciei numai în afara perioadei de reproducere.
- Conservarea, crearea și promovarea terenurilor necultivate cu o vegetație corespunzătoare pentru specie.
- Evitarea împăduririi zonelor de tufăriș, conservarea zonelor împădurite cu scopul de a restabili habitatele aflate în stare de degradare.
- Încurajarea practicării agriculturii și gestionării pădurilor tradiționale/sustenabile, incluzând evitarea suprapășunatului, în scopul de a menține o structură a vegetației care favorizează specia.
- Prevenirea sau penalizarea incendiilor ilegale în tufărișuri.
- Menținerea miriștilor și interzicerea arderii acestora; menținerea managementului adecvat al miriștii în zonele unde a fost efectuat tradițional.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Presură de grădină (Emberiza hortulana)