Mugurar roșu

Carpodacus erythrinus

Autor: depositphotos.com

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Este o specie politipică, care prin subspeciile sale este răspândită din Scandinavia prin Europa Centrală și de Est, peste toată Siberia, Caucaz, Turcia, Iran, Mongolia, Turkmenia, munții Asiei Centrale până în Himalaya, peninsula Kamceatka, țărmul Mării Ohotsk și China. Arealul speciei este în expansiune spre vest și sud, până în România.

POPULAȚIE

Populația europeană este cuprinsă între 7.810.000 și 14.100.000 de perechi cuibăritoare, ceea ce reprezintă 25% din populația mondială a speciei, în perioada 1980-2013 aflându-se în declin.
În România, populația de mugurar roșu este cuprinsă între 100 și 300 de perechi cuibăritoare, fiind în creștere.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Trăiește în desișuri cu vegetație abundentă, cu ierburi înalte și copaci izolați, în tufărișuri de foioase, zone înierbate din apropierea apelor, în mici corpuri de pădure sau în luminișuri de pădure de foioase cu tufișuri.
Mugurarul roșu se hrănește în principal cu hrană de origine vegetală, formată mai ales din semințe, muguri și alte părți ale plantelor, uneori cu nevertebrate și în special cu insecte. Hrana este culeasă pe sol în vegetația ierboasă, în tufișuri sau în coroanele copacilor, fiind capabil să exploateze eficient diverse resurse de hrană.
Perioada de cuibărit depinde de caracteristicile climaterice locale, pentru Europa de regulă aceasta fiind de la sfârșitul lunii mai și începutul lunii iulie. Este de obicei o specie monogamă, dar s-au înregistrat uneori și asocieri mai complexe în perioada cuibăritului (poliginie și poliandrie).
Cuibul este instalat în vegetația joasă, în tufișuri, fiind foarte bine ascuns, construit aproape de trunchi, foarte rar pe pământ. Este clădit din ramuri subțiri și diverse elemente vegetale împletite și este căptușit cu fire subțiri de rădăcini, mușchi, licheni sau păr de animale. Ponta este formată de obicei din 4-6 ouă, care sunt clocite de femelă timp de 11-12 zile, iar puii părăsesc cuibul după alte 11-13 zile. Ei sunt hrăniți în continuare de către părinți pentru încă două săptămâni.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Managementul defectuos al pădurii.
- Poluarea.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea noilor proiecte urbane, incluzând așezările împrăștiate în habitatele de pădure importante pentru reproducerea, hrănirea sau odihna speciei.
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei, pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice (reproducere).
- Menținerea stratului subarbustiv în pădurile exploatate.
- Menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, linii de arbori și grupuri de arbori neproductivi dispersate.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în agricultură și silvicultură. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și persistență minimă ar trebui să fie justificată și aplicată pe terenurile de reproducere a speciei numai în afara perioadei de reproducere.
- Conservarea, crearea și promovarea terenurilor necultivate cu o vegetație corespunzătoare pentru specie.
- Menținerea miriștilor și interzicerea arderii acestora; menținerea managementului adecvat al miriștii în zonele unde a fost efectuat tradițional.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Mugurar roșu (Carpodacus erythrinus)