Gaiță

Garrulus glandarius

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Trăiește în zona temperată din zona pădurilor și în apropiere de așezările omenești, fiind distribuită larg în toată Europa și Asia.

POPULAȚIE

Populația din Europa reprezintă 45% din populația mondială și este cuprinsă între 7.480.000 și 14.600.000 de perechi cuibăritoare, între anii 1980-2013 specia înregistrând o creștere moderată.
În România, populaţia cuibăritoare de gaiță este cuprinsă între 338.014 și 490.700 de perechi și este stabilă.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Trăiește în zonele cu pădure deasă, în special de stejar, dar și în păduri cu alte foioase sau conifere. De asemenea, poate fi găsită și în parcurile cu arbori sau chiar grădini, suportând destul de bine un grad moderat de antropizare a habitatului. Este o specie sedentară în general, dar populațiile din nordul extrem migrează pentru a ierna în zonele sudice. Părăsesc locurile de cuibărit în luna septembrie și revin în martie. Populațiile din zonele de nord și cele centrale pot să își schimbe arealul atunci când nu găsesc destulă hrană.
Longevitatea maximă în libertate este de 17 ani și nouă luni. Ating maturitatea sexuală la vârsta de doi ani.
Dieta este omnivoră, preponderent formată din ghindă. Caută mâncare atât în copaci, cât și pe sol, iar toamna îngroapă ghindele pentru a le avea ca provizii pentru iarnă și în perioada creșterii puilor. O gaiță poate ascunde între 4.500 și 11.000 de ghinde, punând câte una într-un loc sau în grupuri mici, amintindu-și și după 10 luni unde a ascuns hrana. Se consideră astfel că această specie are un rol deosebit de important în înmulțirea speciilor de stejar. Pe lângă ghinde se mai hrănește cu râme, melci, insecte și chiar și ouă, dacă învață să spargă oul și să-i mănânce conținutul. Se pot hrăni, de asemenea, chiar și cu păsări mici și cu puii acestora.
Legătura monogamă dintre păsări durează de obicei toată viața. Ritualul nupțial presupune etalarea penajului de pe aripi și coadă, iar masculul îi oferă hrană femelei. Cei doi construiesc într-un tufiș sau copac un cuib din bețe, fire de iarbă și rădăcini mici, pe care îl căptușesc cu păr de mamifer. Ponta constă din 5-7 ouă lucioase și este depusă în perioada aprilie-iunie, fiind clocită de ambii părinți, timp de 16-18 zile. Mărimea medie a unui ou este de 31 x 23 mm. Ambii parteneri hrănesc intensiv puii timp de 21-22 de zile, până când aceștia vor părăsi cuibul. Hrănirea juvenililor de către părinți va continua însă și după părăsirea cuibului, până se încheie prima toamnă din viața lor. O pereche crește un singur rând de pui pe an.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Perturbarea cauzată de silvicultură.
- Poluarea.
- Vânătoarea.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea activităților care cauzează alterarea habitatelor de hrănire și de reproducere a speciei.
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei, pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice (reproducere).
- Menținerea și creșterea extinderii pădurilor native, urmărindu-se nivelul cel mai ridicat de diversitate structurală și de specii.
- Promovarea tipurilor de management care favorizează eterogenitatea pădurii.
- Reducerea folosirii insecticidelor în silvicultură. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și persistență minimă ar trebui să fie justificată și aplicată pe terenurile de reproducere a speciei numai în afara perioadei de reproducere.
- Interzicerea vânătorii.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Gaiță (Garrulus glandarius)