Sfrâncioc cu cap roșu

Lanius senator

Autor: Mircea Bezergheanu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Larg răspândit în zona sudică a Europei și în vestul Asiei, fiind distribuit pe o bandă care se întinde din Portugalia până în Iran. Populații cuibăritoare se întâlnesc însă și în nordul Africii, în Maroc, Algeria, Tunisia și Libia. Sfrânciocul cu cap roșu este o specie migratoare, care iernează în Africa Centrală, pe un areal care se întinde din Senegal și Liberia până în Etiopia și Sudan.
În România a fost găsit cuibărind în Dobrogea, nordul Olteniei și sudul Banatului.

POPULAȚIE

Populația europeană este cuprinsă între 1.930.000 și 3.110.000 de perechi cuibăritoare, ceea ce reprezintă 65% din populația globală de sfrâncioc cu cap roșu. În perioada 1998-2013 s-a înregistrat un declin moderat.
În România, populaţia cuibăritoare de sfrâncioc cu cap roșu este cuprinsă între 255 și 2.500 de perechi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Sfrânciocul cu cap roșu este caracteristic zonelor semideschise cu tufişuri şi copaci izolaţi. Preferă pentru cuibărit pădurile cu poieni deschise, bogate în tufișuri.
Longevitatea maximă atinsă în libertate este de cinci ani și șapte luni.
Este o specie aproape exclusiv insectivoră, cu preferință pentru insectele mari, precum coleoptere, ploșnițe și cosași, dar și ortoptere precum coropișnița. Consumă și amfibieni, șopârle, micromamifere și chiar păsări de talie mică. În ceea e privește vânătoarea, folosește două tactici, vânatul în zbor și lansarea de la înălțime spre sol, aceasta din urmă făcându-se din copaci, tufișuri sau de pe firele de curent electric, acolo unde sunt prezente. Ca toți sfrânciocii, capturează mai mult decât poate consuma, surplusul de hrană depozitându-l prin înțepare în spinii unui tufiș.
Se întoarce din cartierele de iernare la sfârșitul lunii aprilie, începutul lui mai. Cuibul este construit în tufișuri sau arbori, de preferință acolo unde este expus la soare. Acesta are forma unei cupe cu diametrul de aproximativ 8 cm și adâncimea de 5 cm, fiind construit din crenguțe și rădăcini fine și ornat cu rămurele verzi; pe interior este căptușit cu material fin vegetal, pene și păr de mamifere. Construcția lui durează 4-6 zile și este realizată de către de ambii părinți. Femela depune în perioada mai-iunie o pontă alcătuită din 5-7 ouă, în general la 1-4 zile după terminarea construcției cuibului. Ouăle depuse sunt clocite timp de 12-17 zile numai de către femelă, care este hrănită în tot acest timp de mascul. Incubația durează 19-20 de zile. Amândoi părinții hrănesc puii la cuib până devin complet independenți, ceea ce se întâmplă la 2-3 săptămâni de la eclozare. În cazul în care ponta este distrusă, poate depune un nou rând de ouă, dar aproape întotdeauna acesta este depus în alt cuib. În general, scoate o generație de pui pe an, dar în anumite zone ale arealului său poate scoate și un al doilea rând de pui, dacă există condiții favorabile.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Alterarea și pierderea habitatelor în urma activităților agricole sau a schimbării folosinței terenurilor.
- Contaminarea prin produse agricole.
- Braconajul.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei, pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice (reproducere).
- Menținerea stratului subarbustiv în pădurile exploatate.
- Păstrarea unui mozaic de habitate cu prezenţa pâlcurilor de copaci şi a arbuştilor în zonele deschise agricole.
- Menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, linii de arbori și grupuri de arbori neproductivi dispersate.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în agricultură și silvicultură. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și persistență minimă ar trebui să fie justificată și aplicată pe terenurile de reproducere a speciei numai în afara perioadei de reproducere.
- Evitarea împăduririi zonelor de tufăriș, conservarea zonelor împădurite cu scopul de a restabili habitatele aflate în stare degradată.
- Menținerea miriștilor și interzicerea arderii acestora.
- Prevenirea sau penalizarea incendiilor ilegale în tufărișuri.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Sfrâncioc cu cap roșu (Lanius senator)