Aușel cu cap galben

Regulus regulus

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Aușelul cu cap galben este o specie larg răspândită în Eurasia. Limita estică a arealului său este reprezentată de Spania și Portugalia, iar limita vestică de Japonia și Coreea. Specia se găsește și în Tenerife. Este o pasăre migratoare, în special în partea nordică a arealului său și în zonele înalte. În iernile reci se retrage în zonele joase și în sudul arealului, ajungând până în nordul Africii, dar în mare parte a arealului este sedentară.

POPULAȚIE

Populația din Europa reprezintă 45% din populația mondială și este cuprinsă între 20.000.000 și 37.000.000 de perechi cuibăritoare. Între anii 1980-2013 populația de aușel cu cap galben a suferit un declin moderat.
Populația cuibăritoare din România este cuprinsă între 615.604 și 1.135.975 de perechi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Cuibărește în păduri de conifere, găsindu-se cu precădere până la altitudini de 3.000 m, ocazional urcând până 4.800 m. În aceste păduri preferă în special zonele unde găsește pini, însă în timpul iernii ajunge și în parcurile și grădinile din localități. Este cea mai mică pasăre din Europa (lungimea corpului: 9-10 cm, anvergura aripilor: 16-18 cm, greutate: 4,5-7 g). Părăsesc locurile de cuibărit în septembrie-octombrie și se întorc în următorul an, în lunile martie-mai. În timpul nopților de iarnă exemplarele stau aproape lipite unele de altele, în coronamentul arborilor, frigul fiind un factor care decimează populația masiv în timpul iernilor aspre.
Longevitatea maximă înregistrată în natură este de șapte ani. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an.
Specie diurnă, se hrănește din frunzișul copacilor, iar uneori, în timpul iernii, chiar și de pe sol. Din dieta sa fac parte diferite insecte mici și păianjeni, iar iarna poate consuma și semințe. Vizitează frecvent și hrănitoarele instalate în localități.
Este o specie monogamă. Masculii își apară teritoriul cântând și încearcă să îndepărteze atât alți masculi din propria specie, cât și alte specii. Pentru a atrage femelele, ei își apleacă ușor capul, ca să li se vadă coroana galbenă de pe creștet. Copacii înalți pot adăposti chiar și mai multe teritorii ale aușeilor cu cap galben, situate unul deasupra altuia. Sezonul de reproducere începe în lunile aprilie-mai. Ambii parteneri participă la construirea cuibului, care are formă de sferă, cu o intrare rotundă în partea de sus, fiind suspendat pe o creangă solidă, la o distanță mare de sol (la circa 15 m). El este realizat din diverse materiale vegetale (crenguțe, mușchi și licheni) care sunt lipite cu pânză de păianjen, la interior fiind căptușit cu pene și fire de păr. Femela depune și clocește singură între 7 și 12 ouă albe, alb-gălbui sau chiar maronii cu tentă închisă la capătul mai lat. Dimensiunea unui ou este de 14 x 10 mm. Incubația durează 15-17 zile, timp în care femela este hrănită de către mascul. Cei doi părinți hrănesc puii, care părăsesc cuibul la 17-22 de zile de la eclozare. Contribuția masculului la hrana puilor în primele lor zile de la eclozare este mai substanțială decât a femelei. El construiește un al doilea cuib și continuă să hrănească primul rând de pui al perechii, în timp ce femela va depune și va cloci al doilea rând de ouă din acel sezon de reproducere.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Managementul defectuos al pădurii.
- Poluarea.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea noilor proiecte urbane, incluzând așezările împrăștiate în habitatele de pădure importante pentru specie.
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei, pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice.
- Menținerea stratului subarbustiv în pădurile exploatate.
- Interzicerea defrișării care rezultă în scăderea dimensiunii pădurii și în schimbarea folosirii terenului.
- Asigurarea că fiecare formă de exploatare a pădurii în zonele importante pentru reproducerea speciei este avizată de administrația ariei protejate.
- Menținerea și creșterea extinderii pădurilor native de conifere.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în agricultură și silvicultură. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și persistență minimă ar trebui să fie justificată și aplicată pe terenurile de reproducere a speciei numai în afara perioadei de reproducere.
- Menținerea și creșterea extinderii pădurilor native, urmărindu-se nivelul cel mai ridicat de diversitate structurală și de specii.
- Promovarea tipurilor de management care favorizează eterogenitatea pădurii.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Aușel cu cap galben (Regulus regulus)