Frunzăriță cenușie
Iduna pallida
Autor: Daniel Petrescu
STATUT LEGAL DE CONSERVARE
DISTRIBUȚIE
Frunzărița cenușie este o specie migratoare, care cuibărește în Africa de Nord, Europa de Sud și de Est, în Peninsula Arabă și Asia Centrală. Iernează în Africa, la sud de Sahara și în estul Africii, până în Tanzania.
POPULAȚIE
Populația europeană este stabilă, fiind cuprinsă între 3.260.000 și 6.560.000 de perechi cuibăritoare, ceea ce reprezintă aproximativ 30% din populația mondială.
La noi în țară, populația de frunzăriță cenușie este cuprinsă între 3.000 și 10.000 de perechi cuibăritoare.
MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI
Habitatele pe care această specie le preferă sunt tufărișurile de stepă și semideșert sau pădurile rare de foioase și conifere. Apare, de asemenea, și pe văile secate ale râurilor sau în văile însorite. Poate fi observată și în tufele de Tamarix sau în livezi și grădini. În România, frunzărița cenușie preferă pădurile de foioase, plantațiile sau pădurile în refacere. Suportă destul de bine un grad de antropizare, putând fi astfel observată și în grădinile sau parcurile mari din localități.
Longevitatea maximă în libertate este de șapte ani și nouă luni. Atinge maturitatea sexuală după primul an de viață.
Specia este insectivoră, dar se hrănește ocazional în timpul verii și cu fructe. Prinde insectele în zbor, pe sol sau le culege de pe frunzele din jumătatea superioară a copacilor sau a tufelor.
Frunzărița cenușie este o specie monogamă, solitară, perechile revenind cu fidelitate la locurile de cuibărire în fiecare an. Cuibul este așezat între ramuri, la mică distanță față de sol. Acesta este construit de către femelă împreună cu masculul, fiind realizat din puf de plop și de salcie. Femela depune în lunile mai-iunie o pontă formată din 4-5 ouă albe, pătate cu stropi închiși la culoare. Tot ea asigură în totalitate incubația acestei ponte, care durează 12-13 zile. Puii părăsesc cuibul după 11-15 zile de la eclozare, timp în care sunt hrăniți intens de către ambii părinți.
AMENINȚĂRI
- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Poluarea.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.
MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei, pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice (reproducere).
- Menținerea stratului subarbustiv în pădurile exploatate.
- Păstrarea unui mozaic de habitate cu prezenţa pâlcurilor de copaci şi a arbuştilor în zonele deschise agricole.
- Menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, linii de arbori și grupuri de arbori neproductivi dispersate.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în agricultură și silvicultură. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și persistență minimă ar trebui să fie justificată și aplicată pe terenurile de reproducere a speciei numai în afara perioadei de reproducere.
- Evitarea împăduririi zonelor de tufăriș, conservarea zonelor împădurite cu scopul de a restabili habitatele aflate în stare degradată.
- Prevenirea sau penalizarea incendiilor ilegale în tufărișuri.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.
HARȚI JPEG
Harta de distribuție Frunzăriță cenușie (Iduna pallida)