Privighetoare de baltă

Acrocephalus melanopogon

Autor: dreamstime.com

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Este o specie răspândită în zona sudică și estică a continentului european. Este parțial migratoare. Populația sud-vestică este sedentară, iar cea estică iernează în zona mediteraneană. Soseşte la noi în țară din cartierele de iernare în luna februarie.

POPULAȚIE

Populaţia europeană reprezintă 35% din populația mondială și este cuprinsă între 76.000 și 124.000 de perechi cuibăritoare, tendința nefiind cunoscută.
În România, populaţia de privighetoare de baltă este cuprinsă între 2.300 și 23.000 de perechi cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Privighetoarea de baltă este caracteristică stufărișurilor și mlaștinilor cu vegetație deasă, găsindu-se și în păpurișuri. Se hrănește cu insecte, melci de apă și alte nevertebrate terestre sau acvatice.
Longevitatea cunoscută este de 1 până la 5 ani.
Are un cântec melodios, cu teme care amintesc de privighetoare, și pe care adesea îl execută dintr-un loc vizibil. Spre deosebire de alte specii apropiate, nu cântă în zbor.
Este o specie monogamă. Cuibul este construit la 30-60 cm deasupra apei, în stuf sau în tufișuri joase. Este căptușit cu frunze ale plantelor acvatice și pene. Femela depune în mod normal 3-5 ouă, la mijlocul lunii aprilie. Incubaţia durează 14-15 zile şi este asigurată de către ambii părinţi. Puii devin independenţi după 13-15 zile de la eclozare. Poate avea până la trei ponte pe an.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea apelor.
- Gestionarea defectuoasă a apelor.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor de construcție în zonele ripariene și costiere.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim pentru specie.
- Interzicerea arderii vegetației ripariene.
- Managementul adecvat al deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede.
- Luarea măsurilor în vederea evitării eutrofizării și sedimentării zonelor umede.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și a evitării folosirii semințelor tratate pe terenurile din vecinătate; încurajarea producției organice.
- Managementul adecvat al nivelului de apă din ecosisteme acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Privighetoare de baltă (Acrocephalus melanopogon)