Lăcar cafeniu

Acrocephalus agricola

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Lăcarul cafeniu cuibăreşte preponderent în Asia, arealul din Europa fiind limitat la zona costală a Mării Negre din România şi Bulgaria, precum şi la partea de sud-est a Ucrainei. Pe continentul asiatic apare din estul Turciei prin Kazahstan şi sudul Rusiei, până la partea de vest a Mongoliei şi Chinei. Accidental poate să apară și în vestul Europei. În ţară cuibăreşte în mod regulat în Delta Dunării şi în Dobrogea, izolat și în Bărăgan. Migrează la distanţe mari, petrecând iarna în Pakistan la est de Assam, în partea de sud a Nepalului și în peninsula Indiei (dar nu și în Sri Lanka).

POPULAȚIE

Populaţia din Europa este cuprinsă între 200.000 și 396.000 de perechi cuibăritoare, reprezentând mai puțin de 10% din populația globală, cu tendință ascendentă.
Populația cuibăritoare de lăcar cafeniu din România este cuprinsă între 3.000 și 20.000 de perechi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Cuibăreşte în stufărişuri și păpurișuri nu foarte compacte, dar şi pe tufele învecinate acestora, de obicei la marginile dinspre uscat ale lacurilor şi râurilor. În afara perioadei de reproducere necesită zone umede cu vegetaţie densă, precum stufărişul sau culturile de orez și de trestie de zahăr. Preferă zonele de câmpie, dar poate fi întâlnit şi în văi montane.
Dieta este alcătuită în majoritate din insecte precum efemeroptere, libelule, ploșnițe, tricoptere, diptere, himenoptere şi coleoptere, dar consumă şi păianjeni şi viermi inelați. Îşi procură hrana de pe suprafața vegetației emergente, stând deseori și agățat lateral pe tulpina plantelor, poziție din care capturează insectele de pe suprafața apei.
În Europa de Est cuibăreşte de la mijlocul lunii mai până la mijlocul lunii august, având două ponte pe an. Este o specie monogamă şi teritorială, arealul ocupat de o pereche fiind de aproximativ 50-70 m². Cuibul de formă cilindrică este construit de către ambele sexe din stuf şi fire de iarbă, fiind fixat pe tulpinile verticale ale plantelor acvatice. Ponta formată din 3-6 ouă este clocită numai de către femelă aproximativ 12 zile, iar puii sunt îngrijiţi de ambele sexe.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea apelor.
- Gestionarea defectuoasă a apelor.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor de construcție în zonele ripariene și costiere.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim pentru specie.
- Interzicerea arderii vegetației ripariene.
- Managementul adecvat al deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede.
- Luarea măsurilor în vederea evitării eutrofizării și sedimentării zonelor umede.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și a evitării folosirii semințelor tratate pe terenurile din vecinătate; încurajarea
producției organice.
- Managementul adecvat al nivelului de apă din ecosisteme acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Lăcar cafeniu (Acrocephalus agricola)