Grelușel de stuf

Locustella luscinioides

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Greluşelul de stuf cuibăreşte în special în partea de est şi sud-est a Europei, cu populaţii foarte mari, mai ales în România. Apare sporadic şi spre vestul şi nordul continentului, dar şi în Asia, în aceste zone lipsind din habitate aparent adecvate. Câteva dintre ţările baltice au fost colonizate recent, populaţiile din aceste regiuni fiind în creştere. Migrează pe distanţe lungi, petrecând iarna în Africa de Est.
În România, specia este distribuită în toată ţara, cu excepția zonelor montane.

POPULAȚIE

Populaţia din Europa reprezintă 65% din populația mondială, fiind cuprinsă între 281.000 și 474.000 de perechi cuibăritoare. Între anii 1980-2011 tendința a fost stabilă.
În România, populaţia cuibăritoare este cuprinsă între 114.498 și 205.782 de perechi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Cuibăreşte în stufărişuri, pe pajişti mlăştinoase cu papură, în rogoz, sălcii, anini şi pe malurile lacurilor, de obicei în zone de câmpie, până la înălţimea de 360 m în Europa, dar ajunge şi la 1.200 m în Kazahstan.
Longevitatea maximă atinsă în libertate este de șapte ani și cinci luni. Ajunge la maturitatea sexuală la vârsta de un an.
Vânează insecte mici, de 2-4 mm, precum efemeroptere, libelule, lăcuste mici, lepidoptere, diptere şi coleoptere, pe care le prinde în apropierea apei, agăţându-se de tulpinile de stuf. Câteodată consumă şi păianjeni (Araneae) şi melci.
Perioada de cuibărit începe din mijlocul lunii mai şi durează până la începutul lunii iulie, specia având adeseori două ponte într-un sezon de reproducere (prima la mijlocul lui mai și a doua în iulie). Este monogamă, singuratică şi teritorială. Masculul își marchează teritoriul prin cântece executate de pe vegetația înaltă. Cuibul este construit din fire de iarbă, stuf, papură sau rogoz uscat și este amplasat lângă apă, în partea jos a tulpinilor de stuf. Interiorul cuibului este căptușit cu frunze și fire fine de iarbă. Ponta este formată din 3-6 ouă și este clocită de către femelă timp de 10-12 zile. Ouăle au o dimensiune de 19,5 x 14,5 mm, având un fundal gri-alburiu și fiind complet acoperite de puncte sau pete gri, maro sau violet. După eclozare, puii sunt hrăniţi la început numai de către femelă, apoi de către ambii părinți. Ei devin zburători și părăsesc cuibul după 11-15 zile.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea apelor.
- Gestionarea defectuoasă a apelor.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor de construcție în zonele ripariene și costiere.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim pentru specie.
- Interzicerea arderii vegetației ripariene, inclusiv a întinderilor de stuf și papură.
- Menţinerea şi conservarea stufărişurilor întinse cu apă permanentă ca habitat caracteristic.
- Managementul adecvat al deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede.
- Menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 m între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor este strict interzisă.
- Luarea măsurilor în vederea evitării eutrofizării și sedimentării zonelor umede.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitării folosirii semințelor tratate pe terenurile din vecinătate; încurajarea producției organice.
- Managementul adecvat al nivelului de apă din ecosisteme acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.