Sitar de pădure

Scolopax rusticola

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Sitarul de pădure este o specie care se regăsește în cea mai pare parte a Eurasiei temperate și subarctice. Populațiile nordice din Europa migrează pentru iernare în sudul Europei, iar cele asiatice în zona subcontinentului indian. Populațiile din zonele cu ierni blânde din vestul Europei și din câteva insule aflate în Oceanul Atlantic sunt sedentare.

POPULAȚIE

Populația cuibăritoare din Europa este estimată la aproximativ 6.890.000-8.710.000 de masculi cântători, tendința fiind stabilă.
Populația cuibăritoare din România este cuprinsă între 620 și 6.200 de masculi cântători.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Sitarul de pădure preferă în perioada de cuibărit pădurile de foioase sau de amestec, întinse și nefragmentate, care conțin tufișuri dense, un strat ierbos bogat și care au, de asemenea, în apropriere, un mozaic de habitate care includ zone uscate și calde pentru odihnă, zone umede pentru hrănit și zone deschise pentru zbor. În afara sezonului de cuibărit trăiește în habitate similare, dar nu este la fel de pretențioasă. În mod special, această pasăre este atrasă de zonele bogate în humus, care conțin cantități însemnate de râme, hrana sa preferată. Este o specie crepusculară și în mare parte solitară, care migrează numai noaptea, în grupuri mici. Migrația de primăvară începe în februarie, iar păsările ajung în cartierele de cuibărit în lunile martie-mai.
Longevitatea maximă înregistrată în sălbăticie este de 15 ani. Ambele sexe ating maturitatea sexuală la un an.
Se hrănește predominant cu râme, în special în afara sezonului de cuibărit, dar din dieta sa mai fac parte și nevertebrate mici precum gândaci, urechelnițe, miriapode, păianjeni, melci și lipitori. Datorită ochilor mari comparativ cu corpul, așezați spre creștetul capului și puțin înapoi, care îi asigură o vedere de jur-împrejur (de 360 de grade), sitarul nu poate fi surprins nici atunci când se hrănește cu ciocul înfipt în pământ.
Sezonul de împerechere începe în aprilie-iunie, masculul desfășurând zboruri și cântece nupțiale în timpul serii și dimineața devreme, pentru a atrage femelele. Cuibul este poziționat pe sol, are formă de cupă și este căptușit cu frunze și material vegetal disponibil în zonă. Femela depune o pontă formată din aproximativ 4 ouă de culoare crem cu pete gri ori maronii. Dimensiunea unui ou este de 44 × 34 mm. Incubația începe după depunerea ultimului ou și durează 21-24 de zile, fiind asigurată numai de către femelă. Puii sunt nidifugi și pot părăsi cuibul imediat după eclozare, urmându-și părintele. Ei devin complet zburători după 15-20 de zile, deși pot zbura pe distanțe mici încă de la vârsta de 10 zile. Rar, atunci când puii sunt în pericol, mama poate să îi transporte la distanță luându-i între picioare, pe corp și coadă, în gheare sau poate chiar și zbura cu ei pe spate.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Managementul defectuos al pădurii.
- Poluarea.
- Vânătoarea și braconajul.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea noilor proiecte urbane, incluzând așezările împrăștiate în habitatele de pădure importante pentru specie.
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei, pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice.
- Conservarea pădurilor situate în aproprierea zonelor umede.
- Menținerea stratului subarbustiv în pădurile exploatate.
- Interzicerea defrișării, care rezultă în scăderea dimensiunii pădurii și în schimbarea folosirii terenului.
- Interzicerea realizării noilor infrastructuri liniare (drumuri, linii electrice, conducte de gaz etc.) fără importanță în activitatea forestieră, dar care fragmentează habitatele de pădure.
- Interzicerea noilor activități de exploatare (cariere, mine) în păduri și în zonele de tampon și evaluarea necesității de limitare a activităților în derulare aprobate.
- Asigurarea că fiecare formă de exploatare a pădurii în zonele importante pentru reproducerea speciei este avizată de administrația ariei protejate.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în agricultură și silvicultură. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și persistență minimă trebuie justificată și aplicată pe terenurile de cuibărit numai în afara perioadei de reproducere.
- Menținerea și creșterea extinderii pădurilor native, urmărindu-se nivelul cel mai ridicat de diversitate structurală și de specii.
- Promovarea tipurilor de management forestier care favorizează eterogenitatea pădurii.
- Stoparea vânătorii și controlul braconajului la această specie.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Sitar de pădure (Scolopax rusticola)