Fugaci roșcat

Calidris ferruginea

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Arealul de reproducere al speciei este format dintr-o bandă continuă situată în nordul Asiei, în preajma coastei Oceanului Arctic. Cartierele de iernat cuprind zone de coastă din vestul Europei, coasta vestică a Africii, zona centrală de la sud de Sahara precum și estul și sudul continentului african (inclusiv Madagascarul), apoi mare parte din țărmurile sudice ale Asiei, Malaezia, Indonezia și coastele Australiei. Există trei rute de migrație importante ale populațiilor din Palearcticul de vest înspre cartierele de iernare: prima urmează coastele vestice ale Europei și ajunge în vestul Africii; a doua traversează estul Europei prin zona Mării Negre și continuă prin Tunisia tot către vestul Africii; a treia trece prin zona Mării Negre și a Mării Caspice, continuând prin Orientul Mijlociu și ajungând în estul și sudul Africii. Populațiile estice traversează Siberia către India și își continuă drumul de-a lungul coastelor sud-estice ale Asiei până în Australia, însă o parte dintre ele se opresc pentru iernat în sudul Indiei. Este foarte probabil că mai există o rută de migrație către Australia care urmează țărmurile estice ale Asiei.
În România, specia apare doar pe timpul migrației, când este o prezență comună, mai ales în zona lagunară a Dobrogei, dar poate fi observată și pe malurile lacurilor și bălților din interiorul țării.

POPULAȚIE

Populația care iernează în Europa cuprinde minimum 1.000-1.800 de exemplare.
Se estimează că pe perioada migrației România este tranzitată de 10.000-50.000 de exemplare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Specia cuibărește în locuri ușor înălțate din câmpiile din nordul Articii, cu precădere pe pantele expuse spre sud, precum și de-a lungul coastelor și pe insulele Oceanul Arctic. Preferă tundrele întinse cu zone mlăștinoase și bălți rezultate din topirea permafrostului și a zăpezii. Iarna, specia este întâlnită mai ales în lagune salmastre, zone nămoloase sau nisipoase dezgolite de reflux, estuare, mlaștini sărate, recife de corali expuse la reflux, țărmuri stâncoase și plaje, dar și în interiorul continentelor, pe marginea nămoloasă a mlaștinilor, pe malurile râurilor și lacurilor cu apă dulce sau sărată, prin zonele inundate.
În zonele de reproducere, dieta speciei constă din mai ales din insecte (adulte sau larve) și din lipitori. În cartierele de iernare, se hrănește cu viermi policheți, moluște, crustacee și, ocazional, cu insecte și semințe.
Cuibul este amplasat pe marginea mlaștinilor sau a bălților, pe pantele și zonele mai înălțate ale tundrei sau pe peticele mai uscate din tundrele cu specii de Polygonum. Acesta este construit doar de către femelă într-o adâncitură a solului, fiind format din ierburi, mușchi și licheni. De regulă, femelele cuibăresc la distanțe relativ mari unele de altele, dar, uneori, mai multe femele își construiesc cuiburile într-o zonă restrânsă (probabil pentru o mai bună protejare a acestora). Ponta este formată din 3-8 ouă, de regulă 4, care sunt incubate timp de 19-21 de zile doar de femelă. Puii ajung să fie capabili de zbor în aproximativ două săptămâni de la ieșirea din ouă.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, inclusiv a celor care se referă la construcții.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în preajma zonelor umede.
- Menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 m lățime între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor să fie strict interzisă.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate pe terenurile din vecinătate.
- Evaluarea nivelului de poluare a zonelor umede și realizarea programelor destinate îmbunătățirii calității apei.
- Managementul adecvat al nivelului apelor din ecosistemele acvatice, în acord cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Interzicerea proiectelor de infrastructură în zonele umede și a lucrărilor de curățare / mentenanță a canalelor, dacă nu sunt necesare pentru managementul sitului. Excepțiile trebuie autorizate de autoritatea de management a ariei protejate.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.