Ploier auriu
Pluvialis apricaria
Autor: Nancy Strohm
STATUT LEGAL DE CONSERVARE
DISTRIBUȚIE
Este o specie palearctică, arealul de cuibărit întinzându-se din Marea Britanie, prin vestul Germaniei, Danemarca și Fenoscandia, până la statele baltice. Cartierele de iernare sunt situate din Marea Britanie, prin zona Mării Mediterane, până în partea de sud a Mării Caspice.
În România, această specie poate fi observată numai în timpul migrației și iarna.
POPULAȚIE
În Europa, populația cuibăritoare este cuprinsă între 630.000 și 860.000 de perechi, tendința fiind crescătoare.
Între 5.000 și 20.000 de exemplare trec prin România în timpul pasajelor.
MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI
În timpul cuibăritului, specia este atrasă de habitatele alpine și de tundră, unde este prezentă în special în mlaștinile de turbă bogate în mușchi și licheni și în stufărișurile alpine și subalpine. În timpul migrării și al iernării preferă fânețele umede, dar și pășunile; în aceste perioade din an formează stoluri mari, de câteva mii de indivizi. În timpul migrațiilor de primăvară stolurile sunt de dimensiuni mai mici, putând fi văzute și păsări migrând doar în pereche solitară.
Atinge în libertate longevitatea maximă de 12 ani și opt luni. Ajunge la maturitate sexuală la vârsta de doi ani.
Consumă în general râme, dar și diverse insecte, miriapode și melci, pe care le culege de la marginea apei și de pe sol, hrănindu-se uneori și noaptea. Din dieta sa mai fac parte semințele de plante aromate, fructele și resturile de diverse plante. Între teritoriile de hrănire și cuib pot fi și distanțe foarte mari, de până la 7 km.
Perioada de reproducere este între lunile iulie și august, înainte de aceasta având loc schimbarea penajului. Cuibărește în perechi solitare și teritoriale, între cuiburi fiind distanțe de câteva sute de metri. Este o specie monogamă, perechile păstrându-se adesea până la decesul unuia dintre parteneri. Înainte de împerechere are loc parada nupțială, în care masculii aleargă cu aripile deschise și sar unul peste celălalt; sunt preferați de femele masculii care sar cel mai sus. Manifestă o preferință pentru terenurile cu vegetație cu înălțime mică, de aproximativ 15 cm, ceea ce determină ca un pășunat extensiv, cu 0,5 vaci/ha, să fie favorabil cuibăritului speciei. Masculul face mai multe gropi în sol, iar femela alege una dintre ele, în care va fi amplasat cuibul, construit din mușchi și alte resturi vegetale. În general depune doar o pontă pe an, care este formată din 3-5 ouă gălbui-brune, intens pătate cu negru, cu dimensiunea de 53,48 x 35,8 mm. Incubaţia durează 27-31 de zile și este asigurată de amândoi adulții, chiar dacă implicarea lor nu este egală ca timp; în general, s-a observat că masculul stă pe ouă în timpul zilei, iar femela clocește noaptea. Imediat după eclozare, puii nidifugi sunt conduși spre habitatele de hrănire, unde adulții stau de pază în timp ce aceștia se hrănesc. Devin zburători după 25-33 de zile. Adulții părăsesc teritoriile de cuibărit în general înaintea păsărilor tinere din acel sezon de reproducere.
AMENINȚĂRI
- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Perturbarea antropogenă.
MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE
- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere (inclusiv a construcțiilor).
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede.
- Menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 m între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor este strict interzisă.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate pe terenurile folosite de specie pentru hrănire în timpul migrațiilor.
- Evaluarea nivelului de poluare a zonei umede și executarea programelor destinate îmbunătățirii calității apei.
- Managementul adecvat al nivelului de apă din ecosisteme acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Aplicarea acțiunilor necesare garantării disponibilității hranei și a condițiilor de procurare a acesteia în zonele importante pentru migrație a speciei.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru specie.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.