Gușă-vânătă

Cyanecula svecica

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Această specie prezintă un areal de răspândire foarte întins, cuibărind în nordul și centrul Eurasiei, ajungând puțin și în nord-vestul extrem al Americii de Nord. În Europa cuibărește mai ales în nordul și centrul continentului, iar pe timpul sezonului rece ocupă în principal regiunea dintre nord-estul Africii și vestul Indiei.
În România, specia cuibărește îndeosebi în Delta Dunării, dar și în Câmpia Banatului, în Bărăgan și în Crișana, acolo unde întâlnește habitatul caracteristic.

POPULAȚIE

Populația cuibăritoare din Europa este cuprinsă între 4.460.000 și 7.760.000 de perechi, ceea ce reprezintă 25% din populația mondială, tendința fiind stabilă.
Populația din România este cuprinsă între 200 și 500 de perechi cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Cuibărește din regiunea boreală până în zona temperată și stepică, adaptată la stufărișuri din zone precum tundra cu mlaștini, bălți sau râuri mari. Poate fi găsită și la marginea pădurilor de mesteacăn, în desișurile umede de sălcii sau în zonele deluroase și montane cu tufișuri. Limita altitudinală a cuibăritului speciei este 2.600-3.800 m în Himalaya. În cartierele de iernare din Africa tropicală păstrează același tip de preferință pentru zonele umede, chiar și de mici dimensiuni. În România poate fi observată în stufărișuri întinse din pescării, canale, pe marginea bălților sau în Delta Dunării.
Longevitatea maximă în libertate este de 11 ani și patru luni. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de un an.
Gușa-vânătă se hrănește cu nevertebrate terestre, în special insecte, însă poate culege și semințe sau fructe. Poate fi observată hrănindu-se pe sol, sărind și alergând sau prinzând în aer insecte zburătoare.
Este o specie monogamă, masculul manifestându-se teritorial prin cântec. Are un cântec melodios, cu teme asemănătoare privighetorii. În perioada de împerechere, masculul cântă în zbor. În mod obișnuit zboară jos, aproape de sol. Din ritualul de împerechere fac parte posturi de etalare a penajului. Până la depunerea pontei, masculul o însoțește permanent pe femelă, pentru a împiedica împerecherea acesteia cu alți masculi. Cuibul este situat pe pământ, într-o mică adâncitură din vegetație sau la baza unei tufe. Acesta este construit din mușchi și ierburi, pe care apoi le acoperă cu fire de păr și firicele fine de iarbă. Depune de obicei 5-6 ouă albastre sau verde-pal, pătate cu puncte fine, maro. Incubația durează aproximativ 13-15 zile și este asigurată de către femelă. Puii sunt hrăniți de către ambii părinți, în special cu insecte. Juvenilii părăsesc cuibul după 13-14 zile de la eclozare. În partea nordică cuibărește o dată pe sezon, pe când în sudul arealului specia poate depune ouă de două ori în timpul aceluiași sezon de reproducere. În cazul în care femela depune o a doua pontă, masculul va hrăni singur primul rând de pui.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea apelor.
- Gestionarea defectuoasă a apelor.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei, pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice (reproducere).
- Interzicerea defrișării care rezultă în scăderea dimensiunii pădurii și în schimbarea folosirii terenului.
- Conservarea pădurilor aflate în vecinătatea habitatelor acvatice și a vegetației ripariene.
- Respectarea restricțiilor de construcție în zonele ripariene.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim pentru specie.
- Interzicerea arderii vegetației ripariene, inclusiv a întinderilor de stuf și papură.
- Menţinerea şi conservarea stufărişurilor întinse cu apă permanentă.
- Managementul adecvat al deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede.
- Menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 m între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor este strict interzisă.
- Luarea măsurilor în vederea evitării eutrofizării și sedimentării zonelor umede.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și a evitării folosirii semințelor tratate pe terenurile din vecinătate; încurajarea producției organice.
- Managementul adecvat al nivelului de apă din ecosisteme acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Garantarea protejării locurilor de cuibărire și de hrănire.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Gușă-vânătă (Cyanecula svecica)