Codobatură albă

Motacilla alba

Autor: Tiberiu Mănoiu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Specia are o distribuție palearctică și cuibărește în aproape toată Eurasia, fiind absentă din zonele arctice în care izoterma lunii iulie este sub 4°C. De asemenea, lipsește în partea de nord a Africii, în munții din Maroc și în Alaska vestică. Este migratoare în mare parte a arealului, fiind rezidentă numai în zonele temperate din partea de vest a Europei și din bazinul mediteranean. Exemplarele din nordul Europei migrează iarna în jurul Mediteranei și în Africa tropicală și subtropicală, iar exemplarele asiatice migrează în Orientul Mijlociu, India, și Asia de Sud-Est. Păsările din populația nord americană iernează în Asia tropicală.
În România cuibărește în toată țara, iar populațiile din sudul țării sunt rezidente.

POPULAȚIE

Populația cuibăritoare din Europa reprezintă un sfert din populația mondială, fiind cuprinsă între 16.900.000 și 27.600.000 de perechi, și a avut o tendință stabilă între anii 1980-2013.
Populația din România este cuprinsă între 553.065 și 906.245 de perechi cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Este o specie foarte adaptabilă, ocupând teritorii într-o varietate de habitate din apropierea apelor, precum lacuri, râuri, pâraie, canale, estuare și coaste de mare. Poate fi întâlnită și mai departe de ape, în localități, la ferme de animale, pe drumuri, aerodromuri, în parcuri, grădini sau în alte locuri unde găsește sol neacoperit și iarbă scurtă. Spre deosebire de codobatura galbenă, această specie în general evită ziua vegetația densă și înaltă, folosind aceste zone numai pentru înnoptare, timp în care poate fi observată în stufărișuri, tufișuri sau sere horticole.
Longevitatea maximă atinsă în libertate este de 12 ani și două luni.
Consumă cu precădere insecte, hrana fiind procurată în trei feluri diferite: este culeasă de pe suprafaţa solului sau a apei, este capturată alergând repede şi prinzând-o în momentul decolării sau sărind în aer ca muscarii.
Primăvara apare repede după topirea zăpezii, începând cuibăritul în luna aprilie. Perechile monogame se formează numai pe timpul perioadei de reproducere, câteodată deja de pe teritoriul de iernare. În această perioadă sunt teritoriale și folosesc aceleași teritorii de cuibărit în ani consecutivi. Cuibul, alcătuit din fire de iarbă uscate, rădăcini şi frunze, este construit în cavităţi naturale şi artificiale (streșini de casă, printre țigle, în iedera de pe clădiri etc.). Pe interior, cuibul este tapetat cu fire de păr, lână și pene. Ocupă cu succes şi cuiburile artificiale cu intrare largă. Are două ponte pe an, fiecare fiind formată din 3-8 ouă netede și strălucitoare, de culoare albă, gri, alb-albăstruie sau gri-maronie. Acestea sunt incubate timp de 11-16 zile, iar puii vor fi apți de zbor la vârsta de 16 zile. Atât clocitul, cât şi hrănirea puilor sunt efectuate de cei doi părinţi.

AMENINȚĂRI

- Alterarea și pierderea habitatelor în urma activităților agricole și a schimbării folosirii terenurilor.
- Contaminare prin produse agricole.
- Mortalitatea cauzată de structurile de irigație și de mașinile agricole.
- Mortalitate și alte efecte cauzate de prădători.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Conservarea, crearea și promovarea terenurilor necultivate cu o vegetație corespunzătoare pentru specie.
- Împiedicarea cultivării sub folie de plastic (sere) în zonele în care ar avea ca efect pierderea habitatului speciei de interes.
- Evitarea extinderii industriale și urbane.
- Interzicerea împăduririi regiunilor de stepă.
- Limitarea terenurilor irigate, unde e posibil.
- Menținerea miriștilor și a pajiștilor și interzicerea incendierii acestora.
- Reducerea chimicalelor folosite în agricultură, aplicarea chimicalelor mai puțin toxice și persistente; regularizarea perioadelor de folosire a erbicidelor în funcție de fenologia speciei.
- Ajustarea calendarului agricol cu biologia speciei.
- Controlul populațiilor de pisici și câini domestici sau sălbăticiți.
- Menținerea pajiștilor prin pășunat.
- Identificarea și managementul zonelor unde mortalitatea păsărilor cauzată de drumuri este ridicată.
- Interzicerea realizării fermelor solare și eoliene în habitate de stepă.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Codobatură albă (Motacilla alba)