Fâsă de luncă

Anthus pratensis

Autor: depositphotos.com

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Este o specie frecvent întâlnită în partea de nord a Europei, dar și în Asia de Nord-Vest, din sud-estul Groenlandei și Islandei până în estul Munților Ural din Rusia. Spre sud, arealul de reproducere coboară până la sud de centrul Franței și de România; există, de asemenea, o populație izolată în Munții Caucaz. Cele mai multe populații sunt migratoare, iernând în sudul Europei, Africa de Nord și în Asia de Sud-Vest. Este o specie rezidentă în Irlanda, Marea Britanie, precum și în zonele învecinate din Europa de Vest, însă chiar și în aceste țări multe păsări efectuează deplasări locale în timpul iernii până în zonele de coastă sau câmpii.

POPULAȚIE

Populația cuibăritoare din Europa este cuprinsă între 9.670.000-15.000.000 de perechi, reprezentând 75-94% din populația globală, estimându-se un declin de până la 30% în decursul a trei generații (aproximativ 11 ani).
Populația cuibăritoare din România este estimată la 0-3 perechi, aceste date reprezentând probabil o subestimare a efectivului cuibăritor.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Fâsa de luncă este o specie care trăiește în habitate deschise, necultivate sau pe care se practică o agricultură de mică intensitate.
Deși este o specie care se hrănește întotdeauna pe sol, necesită prezența în habitat a unor puncte de observație înalte, cum ar fi arbuști, garduri sau linii de electricitate. Consumă în primul rând insecte și alte nevertebrate, cea mai mare parte dintre prăzi având sub 5 mm lungime. Mănâncă, de asemenea, semințe de ierburi, rogoz, papură, dar și fructe de pădure, la hrana de origine vegetală recurgând în special în timpul iernii, atunci când insectele sunt mai greu accesibile.
Este o specie monogamă, care depune o singură pontă pe an. Populațiile din centrul și vestul Europei (și mai rar din nord), pot avea două sau chiar trei ponte într-un an. Este o specie teritorială, cu densități de reproducere care variază de la 80 de perechi/km² în nordul Scandinaviei, la 5-20 de perechi/km² în pășunile aflate în sudul arealului de cuibărire. Poate ajunge și la o singură pereche/km² în terenurile arabile. Cuibărește pe terenuri ierboase, cu vegetație de talie mică, pășuni, pajiști, zone litorale. Cuibul este amplasat pe sol, fiind bine ascuns în vegetația deasă. Femela depune 2-7 ouă (cel mai adesea 3-5) pe care le clocește timp de 11-15 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și pot zbura din cuib după 10-14 zile de la eclozare. Această specie este una dintre cele mai importante gazde pentru ouăle de cuc, fiind, de asemenea, una dintre cele mai frecvente specii-pradă pentru șoimi și ereți.

AMENINȚĂRI

- Contaminarea prin produse agricole.
- Alterarea și pierderea de habitat din cauza schimbării folosirii terenurilor.
- Pierderea și deteriorarea zonelor de reproducere și de aglomerare.
- Mortalitatea și alte efecte cauzate de prădători.
- Efectul altor activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea împăduririi regiunilor de stepă.
- Prevenirea transformării culturilor erbacee din zonele uscate în culturi lemnoase (păduri).
- Menținerea și dezvoltarea unui peisaj de tip mozaic în regiunile uscate ale zonelor cu cultivări nelemnoase.
- Menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, linii de arbori și grupuri de arbori neproductivi dispersate.
- Conservarea, crearea și promovarea terenurilor necultivate cu o vegetație corespunzătoare pentru specie.
- Menținerea miriștilor și interzicerea arderii acestora; menținerea managementului adecvat al miriștii în zonele unde a fost efectuat tradițional.
- Reducerea chimicalelor folosite în agricultură, aplicarea chimicalelor mai puțin toxice și persistente; regularizarea perioadelor de folosire a erbicidelor în funcție de fenologia speciei.
- Ajustarea calendarului agricol cu biologia speciei.
- Evitarea extinderii industriale și urbane.
- Încurajarea creșterii extensive a animalelor în zonele cu pericol de înmulțire excesivă a tufișurilor.
- Controlul populațiilor de pisici și câini domestici sau sălbăticiți.
- Interzicerea realizării fermelor eoliene și solare în habitate de stepă.
- Evitarea fragmentării habitatelor de stepă prin structuri liniare.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Fâsă de luncă (Anthus pratensis)