Lăstun de mal
Riparia riparia
Autor: Cristian Mihai
STATUT LEGAL DE CONSERVARE
DISTRIBUȚIE
Lăstunul de mal este una dintre puținele specii de paseriforme cosmopolite, fiind nativă în următoarele zone: nearctică, palearctică, orientală, etiopiană, neotropicală și în insulele oceanice. Este o specie migratoare, care iernează în sudul arealului său, cartierele de iernare întâlnindu-se cu preponderență în America de Sud și de Est, în Africa și în Arhipelagul Indonezian.
POPULAȚIE
Populația cuibăritoare din Europa este cuprinsă între 3.640.000 și 8.000.000 de perechi. În perioada 1970-1999 specia a cunoscut un declin, dar populațiile s-au stabilizat în anii 1990-2000. În prezent, numărul total de indivizi este încă mai mic decât cel de dinaintea declinului, tendința nefiind cunoscută.
În România, populația cuibăritoare este cuprinsă între 45.000 și 200.000 de perechi.
MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI
Poate fi găsit în mai multe tipuri de habitat, inclusiv în apropierea fermelor, pe pășuni și mlaștini, de obicei în apropierea râurilor și a lacurilor. Păsările ajung în cartierele de iernare în lunile octombrie-noiembrie și revin în martie.
Longevitatea maximă înregistrată în natură este de 10 ani, dar media este situată în jurul vârstei de patru ani. Ambele sexe ating maturitatea sexuală la vârsta de un an.
Specie diurnă, vânează deasupra apelor, iar deseori stă pe ramuri sau sârme, de unde urmărește prada. Este o pasăre insectivoră, preferând țânțarii și alte insecte mici, deși câteodată vânează libelule aproape cât ea de mare.
Este o specie monogamă, care cuibărește în colonii masive, care ajung până la 600-700 de cuiburi. Legătura dintre parteneri durează toată viața, deși există dese cazuri când unul dintre parteneri își abandonează partenerul și formează o altă pereche. Masculii sapă o groapă mică, de aproximativ 30 cm, în pereții malurilor nisipoase, după care cântă și zboară în fața ei pentru a atrage femelele. După stabilirea perechii, săpăturile sunt continuate de ambii parteneri, cuibul fiind de obicei poziționat într-o cameră la capătul tunelului care poate atinge și 1 m în lungime. Cuibul propriu-zis este căptușit cu iarbă și pene, iar adăpostul nu este folosit în mai mulți ani de perechea respectivă, care sapă în fiecare primăvară o nouă cavitate. Fiecare partener apără teritoriul cuibului doar de alți pretendenți care sunt de același sex cu el. Pe timpul nopții, perechea va dormi în cuibul proaspăt săpat, tot acolo având loc și cele mai multe împerecheri. Totuși, au fost observate frecvente împerecheri ale ambilor parteneri cu alte exemplare care aparțin altor perechi. În luna mai, femela depune între 2 și 7 ouă albe, cu dimensiunea de 18 x 13 mm, pe care partenerii le vor cloci pe rând, timp de 12-16 zile. S-a constatat că păsările dintr-o colonie au tendința de a se sincroniza la depunerea pontei, ceea ce duce la eclozarea aproape simultană a ouălor și la faptul că toți puii din colonie vor avea aceeași vârstă. Puii sunt hrăniți de ambii părinți până când părăsesc cuibul, la vârsta de 18-22 de zile de la eclozare. Acest timp de stat la cuib este neașteptat de mare pentru o pasăre de talie atât de mică, însă este justificat de faptul că, atunci când tinerii părăsesc cuibul, ei trebuie să fie apți să zboare și să captureze cu mare îndemânare insecte din zbor. Pentru aceasta, înainte de a părăsi cuibul, ei fac mișcări frecvente din aripi și din coadă, pentru a le întări. După ieșirea din cuib, deși sunt total independenți, ei vor mai sta alături de părinții lor pentru încă o săptămână, iar seara vor reveni la cuib. După acest interval, colonia este abandonată, iar păsările adulte și tinerii formează stoluri mari, de până la 1.000 de exemplare. De obicei, o pereche de lăstuni de mal scoate un rând de pui într-un sezon de reproducere, însă, dacă prima pontă este distrusă foarte devreme, au fost observate cazuri în care părinții au depus o pontă de înlocuire.
AMENINȚĂRI
- Alterarea și pierderea habitatelor în urma activităților agricole, a schimbării folosirii terenurilor și din cauza gestionării defectuoase a apelor.
- Contaminarea prin produse agricole.
MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE
- Conservarea, crearea și promovarea terenurilor necultivate cu o vegetație corespunzătoare pentru specie.
- Prevenirea și controlul aruncării deșeurilor în jurul zonelor umede și eliminarea deșeurilor existente.
- Prevenirea dezvoltării construcțiilor în apropierea zonelor umede.
- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene.
- Aplicarea acțiunilor necesare garantării disponibilității hranei și a condițiilor de procurare a acesteia în jurul celor mai importante colonii.
- Garantarea protejării locurilor de cuibărire și hrănire a păsărilor.
- Reducerea chimicalelor folosite în agricultură, aplicarea chimicalelor mai puțin toxice și persistente; regularizarea perioadelor de folosire a erbicidelor în funcție de fenologia speciei.
- Menținerea modurilor tradiționale de folosire a terenurilor.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de reproducere, migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.
HARȚI JPEG
Harta de distribuție Lăstun de mal (Riparia riparia)