Ciocârlie de stol

Calandrella brachydactyla

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Arealul ciocârliei de stol se întinde din zona Mării Mediterane și a Mării Negre până la stepele din Asia Centrală. Majoritatea populației din Europa cuibărește în Peninsula Iberică, cu toate că și în Rusia apar efective considerabile. Specia este migratoare, majoritatea efectivelor din Europa petrecând iarna în Africa, în regiunea Sahel și la coastele Mării Roșii, cu excepția populației rezidente din Grecia.
În România cuibăreşte în Dobrogea şi în Bărăgan, dar a fost găsită o populaţie mică şi în Banat.

POPULAȚIE

Populaţia europeană este cuprinsă între 4.730.000 și 9.050.000 de perechi cuibăritoare și se află într-un declin moderat.
În România, populaţia cuibăritoare este cuprinsă între 384.085 și 636.121 perechi, tendința fiind de creștere.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Din punctul de vedere al cerințelor ecologice, este o specie intermediară între ciocârliile prezente în zonele de deșert sau semideșert și cele adaptate la zonele acoperite de vegetație, cuibărind în latitudini mijlocii și inferioare în zonele de stepă, în cele mediteraneene și în zonele temperate înconjurătoare. Preferă câmpii și platouri xerice deschise, terase și dealuri din nisip, argilă sau ocazional pietriș, cu o varietate de vegetație, de la tufărișuri cu zone de pământ gol până la pârloage, buruieni și miriști. În afara perioadei de reproducere poate fi văzută și în zonele semiaride și pe terenuri arabile. Penajul maroniu asigură un camuflaj excelent la sol şi este similar ambelor sexe. Seara, fiecare exemplar coboară la sol, în teren deschis, ghemuindu-se pentru înnoptare într-o mică depresiune făcută în pământ. Se adună în stoluri de până la 10.000 de exemplare pentru a călători împreună spre cartierele de iernare. În aceste stoluri, care zboară în front larg, toate exemplarele își sincronizează mișcările. Specia a fost identificată până la o altitudine maximă de 2.400 m.
Se hrăneşte cu insecte şi seminţe, în mod individual sau în stoluri, căutându-şi hrana pe sol. În timpul sezonului de reproducere preferă hrana animală, formată în special din insecte. Poate rezista perioade îndelungate fără apă şi foloseşte la nevoie şi apă salmastră.
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Masculul cântă în zbor, ridicându-se la înălţimi de 30-50 m, unde execută mişcări ondulatorii şi circulare timp de 3-5 minute. Perechile cuibăritoare pot forma grupuri de 15-20 de cuiburi învecinate. Cuibul este aşezat în zone aride, la adăpostul unor tufişuri sau ierburi înalte și are un diametru interior de circa 6 cm. Este construit de femelă într-o adâncitură a solului şi este căptuşit cu iarbă, pene şi lână, tot acest material fiind adus pe jos la locul cuibului. Uneori acesta este înconjurat cu pietre mici, rolul acestora fiind probabil protecţia ouălor şi a femelei. În acest cuib sunt depuse în mod obişnuit 3-5 ouă, cu o dimensiune de circa 20 x 15 mm. Incubaţia durează în jur de 11-13 zile şi este asigurată de către femelă. Acest timp de clocire mai scurt decât la alte specii de talie similară este o altă adaptare care reduce probabilitatea ca cuibul să fie descoperit de un prădător. Puii sunt hrăniţi în cuib circa 8-10 zile, însă devin zburători după 12-15 de zile, în toată această perioadă fiind hrăniţi de ambii părinţi. Depune două ponte pe sezon. Ca şi alte păsări care cuibăresc pe sol, poate să depună o altă pontă în cazul în care ouăle au fost distruse.

AMENINȚĂRI

- Alterarea și pierderea habitatelor în urma activităților agricole și a schimbării folosinței terenurilor.
- Contaminare prin produse agricole.
- Mortalitatea și alte efecte cauzate de prădători.
- Braconajul.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Menținerea și dezvoltarea unui peisaj de tip mozaic.
- Conservarea, crearea și promovarea terenurilor necultivate cu o vegetație corespunzătoare pentru specie.
- Menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, linii de arbori și grupuri de arbori neproductivi dispersate.
- Evitarea extinderii industriale și urbane.
- Interzicerea împăduririi regiunilor de stepă.
- Menținerea miriștilor și a pajiștilor și interzicerea incendierii acestora.
- Reducerea chimicalelor folosite în agricultură, aplicarea chimicalelor mai puțin toxice și persistente; regularizarea perioadelor de folosire a erbicidelor în funcție de fenologia speciei.
- Controlul populațiilor de pisici și câini domestici sau sălbăticiți.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Menținerea pajiștilor prin pășunat.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Ciocârlie de stol (Calandrella brachydactyla)