2.4. Protocol de monitorizare pentru cocoșul de mesteacăn (Lyrurus tetrix)

Mascul de cocoș de mesteacăn (Lyrurus tetrix)

Metodologia descrisă mai jos are ca drept scop evaluarea periodică a cocoșului de mesteacăn (Lyrurus tetrix).
În urma implementării metodologiei se urmărește în primul rând monitorizarea speciei, care să permită în timp detectarea tendințelor populațiilor speciei-țintă la nivel național, respectiv la nivelul Ariilor de Protecție Specială Avifaunistică. Suplimentar, datele pot fi folosite (împreună cu alte date disponibile) și în alte scopuri, precum
estimarea efectivelor naționale și din Ariile de Protecție Specială Avifaunistică, analiza distribuției speciei sau realizarea modelelor de abundență și prezență/absență.

Femelă de cocoș de mesteacăn (Lyrurus tetrix)

Metode de eșantionaj la nivel național

Cocoșul de mesteacăn este o specie legată de pajiștile și tufărișurile alpine. Distribuția speciei se limitează la partea nordică a Carpaților Orientali, respectiv Munții Maramureșului, Munții Rodnei, Munții Suhard, Obcina Mestecăniș și potențial Munții Țibleș.

Metodologia se bazează pe evaluarea locurilor de rotit. Locurile de rotit, cu toate că pot fi în multe cazuri stabile și folosite timp de mai multe decenii, se pot schimba în decursul anilor. Totodată, în unele zone există informații bune asupra locurilor de rotit, pe când în alte zone acestea sunt mai puțin cunoscute. Din cauza faptului că locurile de rotit în multe zone nu sunt cunoscute și cu timpul se pot muta, nu se pot folosi punctele de observație ca unități de eșantionaj, deoarece nu se cunoaște dinainte locul lor în toate cazurile.

Din acest motiv, unitatea de eșantionaj în această metodologie va fi pătratul de 10x10 km din grilajul ETRS. Au fost incluse în eșantionaj toate cele 35 de pătrate care se suprapun cu pajiștile alpine (situate la cel puțin 1.500, preferabil la peste 1.600 m altitudine) din masivele montane enumerate mai sus. Prin urmare, în cazul cocoșului de mesteacăn se va încerca evaluarea completă a populației cuibăritoare din România, cât și a siturilor Natura 2000 în care specia poate fi prezentă.

Figura 1. Harta cu distribuția eșantionajului

Repetabilitatea
Este recomandată repetarea evaluării complete cel puțin o dată la 6 ani, dar preferabil o dată la 3 ani.
În zonele alpine izolate de restul arealului de distribuție (de exemplu Munții Țibleș), unde prezența speciei nu a fost confirmată după două evaluări din doi ani diferiți, nu trebuie continuată căutarea în anii următori.

Numărul ieșirilor pe teren
Într-un an de monitorizare, observațiile trebuie efectuate o singură dată.

Perioada observațiilor în teren
Parcurgerea traseelor pentru identificarea locurilor de rotit poate fi realizată în perioada 15 aprilie - 20 mai.
Numărătorile din locurile de rotit identificate trebuie realizate în perioada 20 aprilie - 20 mai.

Intervalul orar
Traseele pentru identificarea locurilor de rotit trebuie parcurse dimineața, cel târziu până la ora 10:00. Punctele de observație de la locurile de rotit trebuie accesate în întuneric complet, de exemplu cel târziu până la ora 05:00 în data de 1 mai, și ceva mai devreme în a doua parte a lunii. Observațiile la locurile de rotit trebuie efectuate de la apariția luminii, în zori, până la 2 ore după răsăritul soarelui (în data de 1 mai, aproximativ ora 8:00). Pentru evitarea deranjului este recomandată părăsirea punctului numai după plecarea păsărilor.

Condițiile meteorologice
Observațiile trebuie efectuate în condiții meteorologice favorabile.
Trebuie evitate vântul puternic (peste 3 pe scara Beaufort) sau condițiile de ploaie, ninsoare sau ceață.

Echipele de observatori
Din motive de siguranță, observațiile vor fi efectuate de către echipe formate din 2 persoane sau chiar mai multe, dacă acest lucru este necesar pentru numărarea adecvată a păsărilor dintr-un loc de rotit.

Specia-țintă a acestei metodologii este:

• Lyrurus tetrix (cocoșul de mesteacăn).

Cocoșul de mesteacăn este întâlnit în România în partea nordică a Carpaților Orientali și este o specie caracteristică pajiștilor și tufărișurilor alpine, toate locurile de rotit cunoscute până în prezent fiind situate la peste 1.600 m altitudine.
În cursul ieșirilor în teren din cadrul schemei este recomandată colectarea de date și despre celelalte specii de păsări observate.

Cocoș de mesteacăn

Selectarea punctelor de observație

În zonele în care specia nu a fost evaluată în trecut, se parcurg habitatele potențiale, adică pajiștile și tufărișurile alpine aflate la altitudini de peste 1.500 m, preferabil peste 1.600 m. Traseele nu sunt prestabilite, ci vor fi alese de către observatori după evaluarea condițiilor de teren.
Observațiile propriu-zise vor fi efectuate la locurile de rotit. Numărarea exemplarelor va fi realizată din puncte de observație desemnate în locuri cu vizibilitate bună din apropierea locurilor de rotit. Locul punctelor trebuie marcat cu GPS-ul.
În evaluările ulterioare trebuie folosite, pe cât posibil, aceleași puncte de observație. Dacă punctul devine inaccesibil sau vizibilitatea sa este compromisă, acesta poate fi mutat într-un loc adecvat pentru evaluarea locului de rotit respectiv.

Căutarea locurilor de rotit

Din motive de eficiență, este recomandată efectuarea observațiilor cu ajutorul unei lunete. Astfel pot fi scanate atent pantele cu pajiști ale munților, iar cocoșii pot fi detectați de la distanțe de 1-2 km. Trebuie acoperite astfel toate pajiștile aflate la o altitudine de peste 1.500 m.
Trebuie notate toate exemplarele observate și sexul acestora, iar locul în care au fost observate păsările trebuie marcat exact cu GPS-ul (punctul trebuie amplasat pe hartă chiar acolo unde sunt păsările). La locurile de rotit nou identificate, trebuie căutat un punct adecvat (sau, dacă este necesar, mai multe puncte) de unde poate fi efectuată numărătoarea.
În plus, trebuie acordată atenție semnelor lăsate de specie: excremente, pene sau urme de pași. Deși acestea sunt, adeseori, greu de diferențiat de cele ale cocoșului de munte, prezența unor semne în habitatele tipice cocoșului de mesteacăn (pajiștile alpine) poate sugera prezența acestei specii. Semnele identificate trebuie fotografiate, notate, iar locul lor trebuie marcat cu GPS-ul. În cazul în care semnele arată clar prezența speciei, dar nu a fost identificat un loc de rotit, trebuie considerată revizitarea zonei dimineața devreme.

Accesul către zonele de căutare se face cu o mașina de teren, apoi se continuă pe jos.
Observatorul pornește track-ul GPS la intrarea în zona în care va efectua căutarea

Căutarea cu ajutorul binoclului

Căutarea cu ajutorul lunetei

Urme de cocoș de mesteacăn pe zăpadă

Excremente de cocoș de mesteacăn

Evaluarea la locurile de rotit

Numărarea păsărilor la locurile de rotit trebuie efectuată dintr-un ascunziș, de unde există vizibilitate bună asupra locului. Dacă este necesar, poate fi folosit un cort de camuflaj sau, dacă punctul este la o distanță mai mare, luneta.
În cursul observațiilor trebuie numărați toți cocoșii și toate găinile văzute sau auzite.

Având în vedere că punctele de rotit sunt greu accesibile și că trebuie ajuns la ele înainte de ora 5 a.m., se poate impune instalarea unei tabere în care să se petreacă noaptea de dinaintea observațiilor

Mascul de cocoș de mesteacăn lângă un loc de rotit

Track-ul GPS

Este obligatorie înregistrarea unui track GPS, atât în cursul parcurgerii traseelor pentru căutarea locurilor de rotit, cât și în timpul numărării exemplarelor la locurile de rotit. Track-ul trebuie să conțină și informația de timp pentru fiecare track-point înregistrat.

Nivelul de pregătire al observatorilor

Este necesară experiență în identificarea speciilor de tetraonide.
Condiția fizică bună și experiența de a lucra în zona montană în condiții grele (frig, zăpadă) sunt esențiale în cazul acestei scheme. Totodată, este bine-venită experiența în conducerea unui vehicul 4x4 în condiții de teren adeseori grele.

Pentru implementarea metodologiei în anumite zone mai restrânse ca suprafață (SPA-uri, alte arii protejate, evaluări locale), pot fi justificate câteva modificări. Acestea pot asigura o mai bună acoperire a speciei-țintă și obținerea unor date mai exacte pentru anumite scopuri sau pot oferi variante mai eficiente, adaptate condițiilor locale. Aceste modificări pot viza atât adaptarea eșantionajului (cu păstrarea în linii mari a metodologiei), adaptarea metodologiei, cât și implementarea unor metodologii alternative, complet diferite. Indiferent de metodologia folosită, pentru a asigura comparabilitatea datelor și obținerea de informații legate de tendințele populațiilor, această metodologie trebuie respectată în totalitate în evaluările ulterioare.
România, ca țară membră a Uniunii Europene, are obligația de a raporta, o dată la 6 ani, atât efectivele, respectiv tendințele populațiilor naționale ale tuturor speciilor de păsări, cât și efectivele, respectiv tendințele populațiilor speciilor listate în Anexa 1 a Directivei Păsări din Ariile de Protecție Specială Avifaunistică (SPA-uri). Cu toate că eșantionajul național acoperă parțial și SPA-urile, ar fi de preferat ca datele din schema națională să fie completate de monitorizarea realizată de către administratorii siturilor, ca parte a implementării planurilor de management. Condiția esențială și indispensabilă a utilizării acestora este compatibilitatea lor cu datele colectate prin schema națională. Din acest motiv este ferm recomandată utilizarea metodologiei naționale, adaptată nevoilor locale. Coordonatorul național al schemei poate oferi asistență în acest scop, este deci recomandată contactarea lui.
Pot exista multe situații în care, din anumite motive (eficiență, dorința de a obține date de calitate superioară, mai exacte, date cu caractere diferite), este complet justificată aplicarea unei metode diferite, incompatibile cu schema națională. Vor fi prezentate mai jos câteva alternative, dar lista nu poate fi considerată completă.

A. Adaptarea eșantionajului

Este recomandată efectuarea evaluării complete și pe plan local.

B. Adaptarea metodei naționale în vederea obținerii de date mai exacte

Există modalități prin care metoda națională poate fi modificată ușor, astfel încât să ofere date mai exacte, mai adecvate scopurilor definite, dar să fie păstrată și compatibilitatea cu datele colectate prin schema națională. Esența în acest caz este realizarea metodei conform schemei naționale și completarea rezultatelor sale cu elemente adiționale.
Cea mai evidentă completare, care poate aduce beneficii considerabile, ar fi repetarea observațiilor. Repetarea de 2-3 ori a observațiilor într-un an poate aduce un plus considerabil în precizia estimării populației locale.

C. Alte metode, incompatibile cu metoda națională

În unele situații, dacă sunt condiții adecvate, pot fi folosite capcane foto pentru numărarea păsărilor la locurile de rotit (Gregersen și Gregersen, 2014). Acest lucru nu este întotdeauna posibil, cel puțin în România. Utilizarea capcanelor foto poate aduce rezultate incomparabil mai bune decât cele obținute dintr-o singură observație (sau chiar mai multe), deoarece poate fi urmărit cu ușurință întregul sezon de rotit.
Similar cocoșului de munte, estimarea cea mai exactă a efectivelor se poate obține, cel mai probabil, cu ajutorul combinării analizei genetice cu modele statistice de captură-recaptură (Mollet et al., 2015).

Sunt 2 modalități de colectare a datelor din teren:

• dacă există posibilitatea, este recomandată notarea observațiilor într-o aplicație de telefon mobil, astfel putând fi încărcate direct într-o bază de date on-line;
• pe formularele de hârtie (după care vor fi încărcate manual într-o bază de date sau în alt format electronic, de exemplu Excel).

Introducerea datelor în teren, cu ajutorul unei aplicații mobile

Pentru ca datele colectate să poată fi folosite pentru îndeplinirea scopului metodologiei, acestea trebuie să conțină un set minim de informații.
Pe lângă informațiile esențiale, le enumerăm și pe cele opționale, dar recomandate.

În cazul fiecărui traseu pentru identificarea locurilor de rotit se vor nota:
• data;
• ora exactă a începerii observațiilor;
• durata observațiilor;
• numele observatorilor;
• dacă au fost notate toate speciile observate sau nu.

În cazul speciilor/urmelor înregistrate pe trasee se vor nota:
• coordonatele geografice ale punctului în care a fost observată specia;
• specia;
• unitatea: indivizi, excremente, urme de pași, pene, altele;
• numărul de exemplare (pentru indivizi);
• sexul (dacă este cazul);
• vârsta (dacă este cazul);
• codul de cuibărit (dacă este cazul);
• fotografii (dacă este cazul, mai ales dacă e vorba de urme);
• mențiuni (opțional).

Se vor nota pentru fiecare punct de observație:
• data;
• ora exactă a începerii observațiilor;
• durata observațiilor;
• codul punctului de observație (al locului de rotit);
• numele observatorilor;
• condițiile meteorologice: intensitatea vântului (scara Beaufort), nebulozitatea (%), vizibilitatea;
• dacă au fost notate toate speciile observate sau nu.

Se vor nota pentru fiecare specie înregistrată:
• coordonatele geografice ale punctului în care a fost observată specia;
• specia;
• numărul de exemplare;
• sexul (dacă este cazul);
• vârsta (dacă este cazul);
• codul de cuibărit (dacă este cazul);
• mențiuni (opțional).

Informații auxiliare:
• Traseele (track-urile) înregistrate atât în cursul parcurgerii pătratului pentru identificarea locurilor de rotit, cât și în cursul efectuării observațiilor din puncte la locurile de rotit. Track-ul trebuie să conțină și informația de timp pentru fiecare track-point înregistrat.
• Coordonatele geografice (punctele GPS) ale punctelor de observație mutate.

Exemplu de utilizare a unei aplicații mobile pentru înregistrarea observațiilor:

Dintre task-urile aplicației legate la baza de date OpenBirdMaps, se alege task-ul
„POIM – Evaluarea cocoșului de mesteacăn” și se ințiază o listă de observații.

Se selectează specia din lista de specii (coordonatele geografice implicite
sunt cele ale poziției observatorului).

După selectarea speciei, se introduce numărul de exemplare (în acest
caz, 1) și se selectează statutul exemplarului și sexul acestuia.

Se continuă prin selectarea vârstei exemplarului, se precizează unitatea
(în acest caz, un exemplar) și gradul de precizie al numărării (în acest caz,
numărare exactă).

Opțional, se pot adăuga observații și fotografii.

S-a adăugat o fotografie a exemplarului.

Se precizează în câmpul „Observații” că este vorba de identificarea
unui nou loc de rotit.

La închiderea listei de observații, se introduc datele generale: numele
observatorilor, data, se precizează dacă a fost realizată o listă completă
de specii, se selectează metoda folosită (căutarea locurilor de rotit – vezi
metodologia), se selectează grupul montan (vezi eșantionajul metodologiei)
și codul unității din eșantionajul național.

Se continuă introducerea datelor generale cu precizarea (selectarea din
liste a) condițiilor meteo: intensitatea vântului (în unități Beaufort),
nebulozitatea (în procente), precipitațiile, vizibilitatea. Opțional, se pot
adăuga observații generale, apoi lista este salvată.

După efectuarea observațiilor în teren, observatorii trebuie să trimită coordonatorului:

1. date privind specia țintă și restul speciilor observate în locurile de rotit, înregistrate cu ajutorul aplicației mobile; alternativ, fișele de teren completate corespunzător cu specia țintă și restul speciilor observate;
2. coordonatele tuturor punctelor de observație înregistrate cu ajutorul GPS-ului, în format electronic;
3. traseele înregistrate cu GPS-ul;
4. fotografiile efectuate pe teren (dacă este cazul, mai ales dacă e vorba de urme înregistrate).

Coordonatorul trebuie să arhiveze și să păstreze toate datele colectate (atât cele legate de specii, cât și datele auxiliare, precum trasee și poze), pentru a fi accesibile în cazul necesității unor analize.

Pentru implementarea în condiții optime a metodologiei este nevoie de următoarele echipamente:

• mașină de teren (4x4);
• binoclu;
• lunetă (dacă este cazul);
• formularele de teren;
• smartphone-ul cu GPS, cu bateria încărcată sau un dispozitiv GPS dedicat;
• fișierele cu punctele de observație și limita zonelor desemnate spre evaluare încărcate pe GPS sau telefon;
• o baterie externă – powerbank – în special în cazul în care se utilizează o aplicație pe telefon pentru orientare, înregistrarea track-ului GPS sau înregistrarea observațiilor, este foarte important să ne asigurăm că bateria telefonului nu se va descărca în timpul observațiilor;
• spray autoapărare urs și echipament autoapărare câini (recomandat);
• îmbrăcăminte și încălțăminte potrivite (haine călduroase, bocanci impermeabili etc.).

Echipamentele utilizate

Anexa 1 - Formular de teren (necompletat)