Cocoș de mesteacăn

Lyrurus tetrix

Autor: shutterstock.com

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Are un areal vast, întins din insulele Britanice (la vest) până la zonele estice ale Siberiei și Chinei. În Europa, limita sudică de răspândire include munții Alpi și Carpați, iar în Asia munții Altai. Populațiile izolate din munții Europei centrale și sudice sunt considerate relicte postglaciare.
În România este o specie rară, răspândită pe o arie foarte restrânsă în Munții Maramureșului și Munții Rodnei.

POPULAȚIE

Efectivul european înregistrează o creștere, populația cuibăritoare fiind estimată la 1.220.000-2.040.000 de masculi cântători. Specia s-a aflat, însă, multă vreme într-un declin continuu, în mare parte din cauza despăduririlor, a monoculturilor de conifere, a fragmentării arealului în insule și – local – a vânatului în exces.
În România, efectivul speciei a fost apreciat după numărul masculilor cântători, fiind astfel estimat un număr de 65-150 de masculi cântători.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Cocoșul de mesteacăn este prezent exclusiv în zona muntoasă înaltă din nordul țării, la limita superioară a pădurilor. Trăiește în fâșia superioară pădurii de molid, în locuri cu rariști și poieni și în etajul subalpin, în jnepenișuri și în tufărișuri scunde, care sunt în alternanță cu pajiști cu vegetație abundentă. Specia preferă versanții cu expoziții nordice și nord-estice, vecinătatea unor mlaștini și terenurile deschise, cu vegetație erbacee scundă de tipul Rhododendro-Vaccinion. Este o specie pronunțat sedentară, chiar și iarna. Femelele sunt mai mobile și pot fi văzute la distanțe mai mari. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an, însă la această vârstă masculii nu se pot impune în locurile de rotit, reproducându-se efectiv frecvent abia din anul al treilea.
Cât timp solul nu este acoperit cu zăpadă, cocoșul de mesteacăn își caută hrana în stratul ierbos și în tufișurile de afin (Vaccinium sp.); atunci când stratul de zăpadă devine mai gros, el caută hrana pe arbori. Dieta speciei este mai ales vegetală, fiind alcătuită din frunze de afin (Vaccinium sp.), smârdar (Rhododendron sp.) și larice. Vara și toamna sunt consumate preponderent bace, diferite organe verzi, semințe etc. Iarna consumă lujeri de larice, pin și molid, ace de conifere și muguri (preferabil de mesteacăn, anin, plop sau salcie).
Este o specie poligamă, care nu formează cupluri. Masculii dețin teritoriile de rotit mai mulți ani la rând; ei trăiesc, de regulă, tot anul în apropierea acestor locuri proprii de rotit; apogeul perioadei de rotit este în cea de-a doua jumătate a lunii mai. Împerecherea are loc în centrul locului de rotit, după care femelele se retrag pentru a cloci și a crește singure puii. Cuibul este situat pe sol și reprezintă o adâncitură ovală formată de femelă, care este căptușită de aceasta cu câteva fire de iarbă, pene și frunze uscate. Cuibul este bine ascuns printre arbuști, vegetația ierboasă înaltă sau printre ramurile joase ale unui arbore. În acest cuib, femela depune 7-10 ouă, de culoare brun-gălbui cu pete relativ mici, rotunjite și distribuite uniform, de culoare brun-roșcată. Clocitul poate începe când cuibarul nu este complet și durează 24-28 de zile. Puii sunt nidifugi, fiind îngrijiți de către femelă timp de 3-4 săptămâni. După această perioadă ei rămân în continuare împreună și, începând cu luna septembrie, formează grupări mai mari. Specia depune o singură pontă într-un sezon de reproducere.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Managementul defectuos al pădurii.
- Incendiile de pădure.
- Poluarea.
- Braconajul.
- Perturbarea apărută din cauza altor activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea noilor proiecte în habitatele de pădure importante pentru specie.
- Programarea lucrărilor silvice ținând cont de biologia speciei, pentru a se evita perturbarea acesteia în perioadele critice (reproducere).
- Crearea / îmbunătățirea planurilor de management în vederea creșterii calității habitatului.
- Menținerea și creșterea extinderii pădurilor native.
- Promovarea tipurilor de management care favorizează eterogenitatea pădurii.
- Menținerea stratului subarbustiv în pădurile exploatate.
- Limitarea creșterii animalelor la niveluri care nu afectează structura pădurilor și regenerarea copacilor și a vegetației de sub copaci.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în fondul forestier.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Reglementarea turismului și a altor activități antropice în zonele critice în timpul celor mai sensibile perioade (reproducere și creșterea puilor).
- Determinarea densității optime a ungulatelor compatibile cu conservarea speciei.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Cocoș de mesteacăn (Lyrurus tetrix) - Fiind o specie sensibilă, distribuția este dată pe baza grilajului cu celule de 50x50 km.