2.2. Protocol de monitorizare pentru ieruncă (Bonasa bonasia)

Mascul de ieruncă

Metodologia descrisă mai jos are ca scop evaluarea periodică a populațiilor de ieruncă (Bonasa bonasia) din habitatele specifice, la nivel național. Metodologia urmărește obținerea de date populaționale care să permită în timp detectarea tendințelor numerice la nivelul populației speciei-țintă.
Suplimentar, datele pot fi folosite (împreună cu alte date disponibile) și în alte scopuri, precum calcule populaționale, modelarea distribuției speciei (realizarea modelelor de abundență și prezență/absență).

Femelă de ieruncă

Metode de eșantionaj la nivel național

În cazul acestei metodologii, unitățile de bază sunt transectul și punctul. Transectul este un traseu liniar pe parcursul căruia sunt colectate datele. Având în vedere faptul că transectele pentru prezenta metodologie se află în zone montane, deplasarea în teren se face astfel încât, între două puncte fixe, observatorii să se depărteze cât mai puțin posibil de la traseul liniar. Transectele sunt grupate pentru accesibilitate câte 2 într-un pătrat din caroiajul ETRS89 de 10x10 km.
Transectul este ales la prima implementare a metodologiei (conform indicațiilor date mai jos), astfel încât să acopere habitatele speciei. Distanța dintre transecte trebuie să fie de minimum 500 de metri. Transectele efectuate se vor păstra identice la fiecare repetare a metodologiei.
Punctele sunt amplasate pe transecte și reprezintă locațiile în care se folosește vocaliza, adică în care observatorul se oprește și utilizează un echipament audio care redă o înregistrare cu sunetele produse de ieruncă (pentru o perioadă de timp stabilită prin metodologie), cu scopul de a obține o reacție din partea exemplarelor aflate în preajma punctului respectiv. Fiecare transect poate avea un număr variabil de puncte, însă distanța minimă dintre puncte trebuie să fie de 400 de metri (recomandabil 500 de metri). Aceste puncte sunt amplasate la prima implementare a metodologiei. Punctele amplasate se vor păstra identice la fiecare repetare a metodologiei.

Eșantionajul metodologiei naționale

Metodologia de față este elaborată pentru implementare la nivel național (adaptările specifice pentru zone mai reduse ca suprafață sunt amintite la Capitolul 2.2.6. Alternative ale metodologiei pentru implementare în arii protejate sau alte evaluări locale).
Grila de bază folosită pentru realizarea eșantionajului este caroiajul de 10x10 km ETRS89. În zona de distribuție a speciei sunt în total 519 pătrate care îndeplinesc condițiile (altitudine medie aproximativ între 500 și 1.800 de metri și habitate forestiere pe o suprafață semnificativă, care să permită amplasarea a 2 transecte/pătrat).
Dintre pătratele disponibile în total la nivel național în grila de eșantionaj pentru această metodologie, în cazul evaluării naționale, s-au selectat 84 de pătrate. Pentru elaborarea eșantionajului s-a utilizat metoda aleatorie bazată pe stratificare (stratified random sampling). Această metodă presupune amplasarea aleatorie a unităților de eșantionaj, însă ponderat cu distribuția altitudinală. Această abordare are avantajul că datele obținute sunt reprezentative (acoperind habitatele țintă), însă are și un dezavantaj: regiunile cu suprafață redusă (procentual reduse față de total) vor fi subreprezentate în eșantionaj. Acest aspect poate fi compensat prin amplasarea unor unități de eșantionaj suplimentare (detalierea acestui proces este dată mai jos).
Elaborarea eșantionajului a ținut cont de următoarele principii (atât la nivelul amplasării pătratelor, cât și la nivelul amplasării transectelor):
• Reprezentativitate la nivel spațial și tipuri de habitate: conform acoperirii cu habitate țintă, atât la nivelul regiunilor, cât și la nivelul tipurilor de habitate forestiere;
• Reprezentativitate la nivelul rețelei Natura 2000, respectiv la nivelul Ariilor de Protecție Specială Avifaunistică: amplasarea unităților de eșantionaj a avut în vedere distribuția ariilor Natura 2000, pentru ca datele colectate să fie utilizabile și în cadrul analizelor specifice rețelei;
• Principiul compensării: pentru habitatele cu reprezentativitate redusă, numărul de unități de eșantionaj a fost crescut, pentru a asigura cantitatea de date necesară diverselor analize.

În total, pentru evaluarea națională au fost amplasate 168 de unități de eșantionaj (transecte), fiecare cu punctele corespunzătoare. Transectele sunt grupate pentru accesibilitate câte 2 într-un pătrat de 10x10 km.

Figura 1. Harta cu distribuția eșantionajului

Repetabilitatea

Pentru monitorizare este recomandabil ca repetarea întregului eșantionaj să se facă o dată la 3 ani (fiecare unitate de eșantionaj să fie evaluată de 2 ori în intervalul de 6 ani).
În cazul în care nu este posibilă repetarea în acest mod, este obligatoriu ca toate eșantioanele să fie evaluate cel puțin o dată în intervalul de 6 ani.

Perioada observațiilor în teren

Pentru fiecare locație este nevoie de 1 vizită/an (sezon); în plus, este recomandată o vizită preliminară în teren pentru familiarizarea cu zona și accesul la punctele de evaluare.
Observațiile de teren se vor face pentru fiecare transect în perioada 1 octombrie - 20 noiembrie.

Vizitele în teren se vor face pe timp de zi, începând cu ora 8:00 (sau mai devreme, în cazul schimbării orei, respectiv ora 7:00) și vor fi desfășurate până la finalizarea tuturor sarcinilor, dar nu mai târziu de ora 15:00 (pentru ca observatorii să aibă timp pentru întoarcere).
Vizitele nu se vor realiza în condiții de vânt mai mare de 4 pe scara Beaufort sau în condiții de ploaie sau ninsoare.

Această metodologie este concepută pentru o singură specie țintă, și anume:

- Bonasa (Tetrastes) bonasia (ierunca).

Suplimentar, observatorii vor nota toate speciile de păsări observate în timpul implementării metodologiei (conform informațiilor de mai jos).
În realizarea listei complete, observatorii vor nota cât mai exact posibil numărul de exemplare al speciilor observate.

Ieruncă

Vizita preliminară este recomandată și ea va avea loc în ziua dinaintea efectuării observațiilor. Observatorul parcurge terenul și verifică accesibilitatea punctului de start (primul punct de vocaliză) și accesibilitatea traseului.

Activitatea de monitorizare se va desfășura pe tot parcursul zilei, în intervalul orar 7:00-15:00, și doar în condiții meteorologice favorabile (zile fără precipitații și fără vânt puternic, care împiedică auzirea vocalizei).
Datele pot fi colectate atât prin intermediul aplicației mobile Ornitodata (recomandat), cât și pe formulare de teren. Formularul de teren pentru transect se găsește în anexa acestei metodologii.

Colectarea datelor cu ajutorul aplicațiilor mobile:

În cadrul fiecărei ieșiri se vor colecta cu ajutorul aplicației mobile următoarele seturi de date:
• Observații de ieruncă în puncte date – datele privind specia țintă, observațiile la punctul fix; aici vor fi incluse informațiile specifice metodologiei, conform interfeței de colectare a datelor (fiecare observație trebuie pusă pe hartă exact în locul observației; dat fiind că în teren este posibil să nu aveți acces la internet, harta zonei va trebui încărcată în prealabil; pentru acest lucru coordonatorul va oferi asistența necesară);
• Observații pe transect/listă completă – toate observațiile de păsări efectuate pe transect, de-a lungul întregii zile de lucru, inclusiv observațiile de ieruncă pe transect, în afara punctului (urme etc.);
• Date ocazionale suplimentare – acestea sunt opționale și se referă la alte observații efectuate în afara transectului (observații pe drum până la începerea transectului sau după finalizarea acestuia). Deși sunt opționale, subliniem faptul că aceste date sunt foarte valoroase, deoarece oferă informații privind distribuția speciilor.

Colectarea datelor cu ajutorul formularelor de teren:

• Sesiune specifică date de ieruncă - datele privind specia-țintă, observațiile în punctul fix, precum și cele de pe transect vor fi completate în formularul de teren; pentru fiecare observație (pe transect sau poziția punctului fix), se va marca un punct cu ajutorul GPS-ului (codul acestuia trebuie trecut în formularul de teren);
• Restul datelor (lista completă și eventualele observații ocazionale) se vor colecta preferabil cu ajutorul aplicațiilor mobile, pentru a înregistra coordonatele.

A. Componenta transect. În fiecare pătrat ETRS89 de 10x10 km sunt amplasate pentru efectuare două transecte de minimum 5 km lungime. Punctul de start este predefinit: din acel punct trebuie început transectul (în situațiile în care punctul este inaccesibil, la prima efectuare a transectului, observatorul va seta un alt punct de start în apropiere și îl va înregistra cu ajutorul GPS-ului). Alegerea traseului transectului este la latitudinea observatorilor, dar aceștia trebuie să respecte anumite reguli (vezi mai jos).

Alegerea traseului și a punctului de start (se face doar la prima vizită; la următoarele ieșiri se va păstra traseul deja ales)
• punctul de start este predefinit; dacă nu este accesibil, este posibilă mutarea acestuia în apropiere, în habitate țintă (vezi mai jos);
• transectul este recomandat să urmeze curbe de nivel, pentru o deplasare mai facilă; poate urma drumuri forestiere și poteci, pentru acces ușor și pentru a identifica cu ușurință urmele sau lăsăturile;
• traseele se vor amplasa în habitate forestiere cât mai variate, cu accent pe habitatele mai importante pentru specie (zone cu vegetație subarbustivă deasă), acoperindu-se atât păduri tinere sau proaspăt tăiate, cât și păduri mature;
• diferitele bucle ale transectului vor fi la o distanță minimă de 100 de metri între ele (acolo unde accesul o permite);
• se vor evita complet văile care au cursuri de apă (care, din cauza zgomotului, pot masca sunetul speciei) și drumurile circulate intens;
• se va avea grijă ca transectele (și implicit punctele aflate pe transecte diferite) din același pătrat să nu se apropie sau să se intersecteze (distanța minimă acceptată este de 500 de metri);
• se vor evita zonele deschise; amplasarea traseului pe lizieră este posibil, pentru distanțe scurte, dacă acest lucru este necesar (din punctul de vedere al accesului);
• se recomandă ca lungimea traseului să fie de minimum 5 kilometri (pentru amplasarea numărului minim necesar de puncte fixe, vezi mai jos; este recomandat, dacă timpul și condițiile de teren o permit, ca traseul să fie mai lung).

Efectuarea observațiilor pe transect
- transectul se străbate la pas, încet, cu o viteză de maximum 3 km/h (viteza mai redusă este recomandată), pentru a putea urmări cu atenție existența urmelor pe drumuri/poteci; locuri foarte utile pentru căutarea urmelor sunt cele din jurul bălților temporare;
- observatorii pornesc funcția track a GPS-ului în punctul de start pentru a putea urmări încontinuu distanța parcursă;
- deplasarea se face în liniște de-a lungul transectului;
- se marchează, folosind aplicația mobilă, locațiile unde se înregistrează specia țintă, dar și urme ale acesteia (urme, pene, fecale); alternativ, se marchează un punct GPS și se completează formularul de teren cu respectivele informații; se face câte o fotografie a acestor urme observate;
- se notează, cu ajutorul aplicației mobile, toate speciile de păsări întâlnite pe traseu (cu încercarea de a estima cât mai precis și efectivele numerice ale acestora).

Pene de ieruncă (sursa: featherbase.info)

Pene de ieruncă (sursa: featherbase.info)

Excremente de ieruncă (sursa: sirkkaimage.com)

B. Componenta punct fix. În punctul de start, apoi din aproximativ 500 în 500 de metri și la final, observatorul va efectua puncte fixe de observație. În aceste puncte se va folosi aparatura din dotare (chemătoare) pentru a rula vocaliza speciei. În total vor fi făcute minimum 11 astfel de puncte fixe.

Amplasarea punctelor fixe (se face doar la prima vizită; la următoarele ieșiri se vor păstra punctele deja alese):
• observatorii trebuie să urmărească permanent track-ul pe care îl face GPS-ul, pentru a ști exact când se află la 500 de metri de punctul fix anterior sau oricare dintre celelalte puncte deja amplasate (în cazul în care drumul face bucle, în zona montană, este posibil ca distanța să fie și mai mică, dar niciodată sub 400 de metri);
• observatorul marchează punctul fix cu GPS-ul și înregistrează informațiile în carnetul de teren; codul salvat în GPS se trece în aplicație (sau pe formularul de teren).

Efectuarea observațiilor în punctele fixe:
• la fiecare punct fix observatorul petrece 12 minute; în primele 5 minute ascultă în liniște, apoi rulează playback-ul cu vocea speciei pentru 5 minute (include sunetul speciei și pauzele de ascultare), iar la final ascultă în liniște încă 2 minute;
• în cazul în care specia țintă este văzută/auzită înainte de vocaliză sau răspunde la vocaliză, observația va fi notată cu ajutorul aplicației, cu specificarea modului de observație; alternativ, va fi folosit formularul de teren;
• în fiecare punct fix, observatorul va efectua minimum o fotografie cu habitatul.

Ascultarea în punct fix și introducerea în aplicație a observațiilor (specii văzute și/sau auzite și număr de indivizi)

Utilizarea binoclului pentru identificarea speciilor observate

Introducerea în aplicație a observațiilor realizate în cursul deplasării pe transect, între puncte

Traseu marcat cu ajutorul GPS-ului:
• folosirea GPS-ului cu funcția track pornită (ON) este obligatorie pe toată durata vizitei. După fiecare vizită, track-ul se descarcă și se salvează cu o denumire care să conțină codul transectului și data (ex. 10kmN456E234_T1_20201020).

Nivelul de pregătire al observatorilor

Fiind o metodă mai dificilă din punct de vedere fizic, este nevoie de observatori experimentați, cu o bună cunoaștere a speciei și a cerințelor ecologice ale acesteia, și cu o experiență de teren substanțială în zone montane greu accesibile. Cunoașterea sunetului speciei este obligatorie, deoarece identificarea speciei se bazează și pe recunoaștere auditivă. Este nevoie, de asemenea, de cunoașterea urmelor lăsate de specie (urme de picior, fecale) și a ecologiei speciei (pentru a vizita habitatele specifice, întâlnite pe traseu).
Având în vedere că este o metodă solicitantă din punct de vedere fizic, este nevoie de observatori cu o condiție fizică bună.
Deoarece habitatele parcurse pot fi ocupate de urși, recomandăm ca, la părăsirea unui punct, observatorul să bată din palme sau să facă zgomote, ca să nu surprindă un eventual urs. Totuși, observatorul trebuie să mențină o balanță între zgomotul produs și nivelul de liniște necesar observării păsărilor. Este recomandat ca observatorul să dețină mijloace de îndepărtare a urșilor (spray-uri specializate pentru aceste situații).
Terenul fiind accidentat, este obligatoriu ca observatorul să dețină încălțăminte de teren adecvată și să fie îmbrăcat în concordanță cu condițiile meteorologice din momentul desfășurării schemei.

Este recomandat ca, atunci când este posibil, în cazul implementării metodologiei pe suprafețe mai reduse, să se păstreze metodologia de bază, cu adaptările de eșantionaj recomandate mai jos. În cazul în care acest lucru nu este posibil, este preferabil ca adaptările metodologiei să fie făcute în așa fel încât alternativele utilizate să permită colectarea de date compatibile cu datele colectate prin metodologia națională. Dacă niciuna dintre alternativele de mai sus nu este fezabilă, pot fi implementate alte metodologii, care sunt detaliate mai jos.
Pentru implementarea metodologiei în anumite zone mai restrânse ca suprafață (SPA-uri sau alte arii protejate) sunt necesare câteva modificări, pentru a asigura o mai bună acoperire a speciei-țintă. Aceste modificări pot viza atât adaptarea eșantionajului (cu păstrarea în linii mari a metodologiei), cât și implementarea unor metodologii alternative, care pot furniza date mai precise, însă sunt mai solicitante din punctul de vedere al efortului uman.
Indiferent de metodologia folosită, aceasta trebuie păstrată pentru evaluările ulterioare, pentru comparabilitatea datelor și obținerea de informații legate de tendințele populațiilor.
România, ca membru al Uniunii Europene, are obligația de a raporta o dată la 6 ani, pe lângă efectivele, respectiv tendințele populațiilor naționale ale tuturor speciilor de păsări, și efectivele, respectiv tendințele populațiilor speciilor listate în Anexa 1 a Directivei Păsări din Ariile de Protecție Specială Avifaunistică (SPA-uri). Cu toate că eșantionajul național acoperă parțial și SPA-urile, ar fi de preferat ca datele din schema națională să fie completate de monitorizarea realizată de administratorii siturilor, în cadrul implementării planului de management. Condiția utilizării acestora este compatibilitatea lor cu datele colectate prin schema națională. Din acest motiv este puternic recomandată utilizarea metodologiei naționale, adaptată nevoilor locale. Coordonatorul național al schemei poate oferi asistență în această direcție, prin urmare este recomandată contactarea acestuia.
Menționăm că pot exista multe situații în care, din anumite motive (eficiență, dorința de a obține date de calitate superioară, mai exacte, date cu caractere diferite), este complet justificată aplicarea unei metode diferite, incompatibile cu schema națională. Vor fi prezentate mai jos câteva alternative, însă lista nu este exhaustivă.

A. Adaptarea eșantionajului

În cazul implementării metodologiei pe zone mai restrânse, amplasarea transectelor poate fi optimizată. Traseele pot fi amplasate cât mai des și continuu (fără distribuție aleatorie), cu condiția acoperirii cât mai uniforme și complete a întregii zone potențial utilizate de specia-țintă și cu condiția ca transectele să fie la o distanță de minimum 400 de metri între ele.
În cazul zonelor în care există trasee turistice, acestea pot fi folosite eficient pentru amplasarea traseelor; la fel și în cazul drumurilor forestiere.
Amplasarea punctelor de start poate fi făcută astfel încât acestea să fie ușor accesibile (în zone apropiate de refugiu sau în apropierea drumurilor de acces auto). Restul punctelor pentru vocaliză pot fi amplasate la o distanță de 400 de metri, pentru reducerea distanțelor.

B. Adaptarea metodologiei naționale în vederea obținerii unor date mai exacte

Pentru o colectare mai eficientă a datelor la nivel local, metodologia poate fi adaptată pe mai multe nivele, în funcție de necesități. Există modalități prin care metoda națională poate fi modificată ușor, în așa fel încât să ofere date mai exacte, mai adecvate scopurilor definite, dar să fie păstrată și compatibilitatea cu datel colectate prin schema națională.

Repetabilitatea. Metodologia poate fi implementată cu repetare (de mai multe ori) în decursul unui an; repetările pot fi atât în perioada standard a metodologiei naționale, cât și în perioada de primăvară (1-30 aprilie; în zonele montane mai înalte, de peste 1.200 de metri, este recomandat ca evaluarea să fie făcută în a doua parte a perioadei, pentru accesibilitate în cazul anilor cu zăpezi abundente), în cazul în care accesibilitatea terenului o permite. Pentru păstrarea compatibilității cu metodologia națională, una dintre ieșiri trebuie efectuată în perioada obligatorie.

C. Alte metode

Metoda evaluării vizuale. Această metodă (flushing) se poate aplica în zonele cu vizibilitate bună a speciei, unde se hrănește ocazional și poate fi ușor văzută zburând. Metoda se pretează a fi aplicată în zona de drumuri secundare și forestiere (adesea de-a lungul pâraielor), văi semideschise cu cursuri de apă, bogate în tufăriș.
Datele colectate prin această metodă pot fi folosite pentru monitorizarea speciei (cu condiția repetării acelorași trasee de fiecare dată), însă nu pot fi folosite pentru alte scopuri, precum calcule de efective populaționale, de exemplu (acoperirea habitatelor nefiind aleatorie și țintind doar habitate mai expuse, nu putem trage concluzii legate de situația speciei pe întreg teritoriul).
Și în cazul utilizării acestei metode, amplasarea transectelor se face la prima evaluare, urmând ca la fiecare repetare ulterioară să fie păstrate exact aceleași trasee.

Evaluare fără vocaliză. În cazul în care se dorește utilizarea distanțelor de observare pentru analize de densitate (distance sampling), evaluarea poate fi făcută fără vocaliză; în acest caz scade detecția speciei-țintă, însă acest aspect poate fi compensat prin creșterea unităților de eșantionaj.

Folosirea altui tip de vocaliză. Există și posibilitatea utilizării fluierului special pentru ieruncă, în locul boxei de vocaliză standard: în aceste condiții, observatorul trebuie să cunoască și să exerseze dinainte sunetul speciei.

Criterii minime de calitate a datelor despre specia-țintă

Pentru ca datele colectate să poată fi folosite pentru îndeplinirea scopului metodologiei, acestea trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:

• data și ora observației;
• coordonatele locației de eșantionaj (în cazul punctelor predefinite și codul punctului);
• numele observatorului;
• specia (sau indicarea lipsei speciei-țintă în cazul punctelor predefinite);
• numărul de exemplare;
• poziția observației (locația efectivă a păsării sau distanța de la locația de evaluare).

Exemplu de utilizare a unei aplicații mobile pentru înregistrarea observațiilor:

Se selectează transectul din eșantionajul național, data și ora începerii
parcurgerii acestuia, numele observatorilor suplimentari, comentarii.

Se precizează tipul observației (observație în punct sau în timpul deplasării
pe transect).

Se notează codul punctului observației salvat în GPS și se introduc datele
aferente (număr exemplare, sex, tipul observației).

Notare de observație pe transect.

După efectuarea observațiilor în teren, observatorii trebuie să trimită coordonatorului:

1. date privind specia-țintă și restul speciilor observate pe transect, înregistrate cu ajutorul aplicației mobile; alternativ, fișele de teren completate corespunzător cu specia țintă și restul speciilor observate;
2. coordonatele tuturor punctelor fixe înregistrate cu ajutorul GPS-ului, la prima evaluare, când se amplasează aceste puncte, în format electronic;
3. traseele înregistrate cu GPS-ul;
4. fotografiile efectuate pe teren (urme înregistrate și pozele cu habitat în fiecare punct fix).

Coordonatorul trebuie să arhiveze și să păstreze toate datele colectate (atât cele legate de specii, cât și datele auxiliare, precum trasee și poze), pentru a fi accesibile în cazul necesității unor analize, precum cele care fac referire la situația națională a metodologiei.

Pentru implementarea în condiții optime a metodologiei este nevoie de următoarele echipamente:

• binoclu;
• instrument de vocaliză (playback); este obligatoriu ca acest instrument (boxă) să fie standardizat pentru întreaga evaluare (același model să fie folosit de către toți evaluatorii); pentru evaluarea națională (și compatibilitatea cu aceasta) este recomandat a fi folosit modelul JBL Flip 5 sau echivalent (ca intensitate a sunetului);
• aplicație mobilă sau formulare de teren și hartă;
• aparat foto;
• ceas;
• GPS (aparat GPS dedicat sau smartphone);
• busolă (opțional);
• baterie externă pentru încărcarea telefoanelor mobile și cablu de încărcare (opțional, recomandat);
• îmbrăcăminte și încălțăminte potrivite (haine călduroase, bocanci impermeabili etc.).

Smartphone utilizat pentru introducerea datelor în aplicație și boxă pentru vocalizare

GPS utilizat pentru înregistrarea track-ului

Anexa 1 - Formular de teren pentru transect (necompletat)

Anexa 1 - Formular de teren pentru transect (completat)