Acvilă mică

Hieraaetus pennatus

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Deși arealul de cuibărit se întinde din vestul Europei până în estul Asiei, subpopulațiile acvilei mici sunt destul de fragmentate. Astfel, în palearcticul de vest densitatea perechilor este mai însemnată în Peninsula Iberică și Rusia, pe când în estul Europei și în Peninsula Balcanică specia are o distribuție sporadică. De asemenea, există o populație izolată în Africa de Sud. Cartierul de iernare îl reprezintă Africa, în partea de sud a deșertului Sahara, din regiunea Sahel și până în sudul îndepărtat al continentului. Exemplare izolate pot ierna și în regiunea mediteraneană. Migrația între cartierele de cuibărit și cele de iernare se realizează pe fronturi înguste, evitând trecerile peste mări și concentrându-se în marile strâmtori (Gibraltar și Bosfor); ele mai pot urma și ruta caucaziană, așa cum fac păsările din populația estică.
În România, acvila mică cuibărește în efective mai însemnate în regiunea Dobrogei, însă există dovezi relativ recente despre perechi cuibăritoare și în alte regiuni de șes, cum ar fi Câmpia de Vest.

POPULAȚIE

Populația cuibăritoare la nivel european este estimată la 23.100-29.100 de perechi, reprezentând 31% din populația globală, tendința fiind crescătoare.
Pentru România s-a estimat un număr de 344-770 de perechi cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Cuibărește în păduri, dar vânează în zone deschise și semideschise, pe pășuni sau câmpuri agricole. Astfel, habitatul optim pentru această specie îl reprezintă pădurile de stejar de la câmpie, deal sau din zonele montane joase, care sunt învecinate cu suprafețe deschise (așa cum sunt pășunile), folosite de specie pentru vânătoare.
În România cuibărește local în zone împădurite învecinate cu zone umede sau/și agricole, unde preferă pădurile de amestec, nu foarte dese, care să îi confere vizibilitate ridicată. Poate să ajungă și de-a lungul râurilor de munte. Adesea este observată vânând deasupra pășunilor cu popândăi din Dobrogea și din Câmpia de Vest. Păsările au tendința de a migra individual sau în perechi, rareori formând grupuri de mai mult de 5 exemplare; stau departe de alte păsări răpitoare și nu migrează împreună cu acestea.
Acvila mică se hrănește cu o gamă largă de vertebrate: șopârle, păsări de talie mică și medie, popândăi, hârciogi, șoareci, însă uneori își completează necesarul zilnic cu insecte sau jefuiește cuiburile de stârci și egrete. Are un comportament tipic de vânătoare, care constă în planarea la înălțimi mari (200-300 m), de unde inspectează mediul terestru. După ce prada a fost identificată, se năpustește printr-un picaj spectaculos asupra potențialei victime. De asemenea, poate vâna după ce a stat pe o creangă, printr-o simplă aruncare spre pradă. Uneori poate să fie observată umblând pe jos în căutare de insecte.
Ambii parteneri se pare că sunt fideli pe viață unul celuilalt și obișnuiesc să construiască împreună cuibul după ce s-au întors la locul preferat de cuibărit, în ciuda faptului că pe perioada iernii sunt păsări solitare. Cuibul și-l așază la înălțime (20-50 m), pe un copac, putând ocupa și cuiburi vechi ale altor păsări răpitoare sau ciori. Cuibul este construit din crengi împletite și este tapetat la exterior cu crenguțe cu frunze. Femela va depune 1-2 ouă (rar 3), pe care le incubează singură timp de 35 de zile. Ambii părinți se ocupă de îngrijirea puilor.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Perturbarea cauzată de silvicultură.
- Alterarea resurselor trofice.
- Poluarea și utilizarea ilegală a otrăvurilor.
- Braconajul.
- Perturbarea cauzată de activități antropice.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea oricărui tip de activitate care cauzează alterarea habitatelor de hrănire și reproducere ale speciei.
- Evitarea erbicidelor puternice, care reduc diversitatea speciilor-hrană, precum și a bioacumulării acestor tratamente agricole, care cauzează în mod secundar otrăvirea păsărilor.
- Menținerea și dezvoltarea unui peisaj de tip mozaic.
- Menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, linii de arbori și grupuri de arbori neproductivi dispersate.
- Menținerea miriștilor și interzicerea arderii acestora; menținerea managementului adecvat al miriștii în zonele unde a fost efectuat tradițional.
- Garantarea securității păsărilor prin managementul cablurilor de telecomunicație sau de transport al energiei.
- Izolarea stâlpilor electrici din preajma cuiburilor acestei specii.
- Obținerea informațiilor despre folosirea de otrăvuri și efectele acestora asupra speciei.
- Interzicerea folosirii ilegale a momelilor otrăvite.
- Oprirea devastării ilegale a cuiburilor.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Interzicerea construirii de noi parcuri eoliene în apropierea zonelor de reproducere sau de hrănire sau în zonele folosite de către păsări ca rute de migrație.
- Instalarea de cuiburi artificiale în habitatul optim pentru specie.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru specie.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Acvilă mică (Hieraaetus pennatus)