Barză neagră

Ciconia nigra

Autor: Tiberiu Mănoiu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Este o specie răspândită pe tot teritoriul european, cu populaţii mai mari în zona centrală şi estică a Europei. Cea mai mare parte a populaţiei europene traversează Bosforul, planând în special deasupra uscatului. Iernează pe continentul african.

POPULAȚIE

Populaţia europeană estimată a speciei este mică, cuprinsă între 9.800 și 13.900 de perechi cuibăritoare. După ce a rămas stabilă în perioada 1970-1990, populaţia de barză neagră a crescut în perioada 1990-2000 în zona central europeană şi a scăzut în ţările baltice, rămânând stabilă per ansamblu. În prezent, tendința este crescătoare.
Populaţia estimată în România este de 1.175-2.724 de perechi clocitoare. În timpul pasajelor, țara este traversată de 5.000-15.000 de exemplare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Barza neagră, cunoscută şi sub denumirile de cocostârc negru sau barză ţigănească, este o specie caracteristică pădurilor de câmpie şi de pe dealuri care au în apropiere zone umede. Ca dimensiuni, este cu puţin mai mică decât barza albă. Adulţii au înfăţişare similară şi ating acest stadiu numai în al patrulea an de viaţă.
Se hrăneşte în special cu ţipari când îi găseşte, mamifere mici, pui de păsări, ouă, broaşte, moluşte, lipitori, râme, şopârle, şerpi sau insecte.
Este o specie retrasă şi sfioasă, care cuibărește în păduri, în cuiburi pe care le folosește mai mulţi ani şi pe care le repară şi le consolidează în fiecare an. După ce depune ouăle este alungată foarte greu de la cuib. Spre deosebire de stârci şi asemenea berzei albe, este aproape mută şi se manifestă prin „clămpănitul“ ciocului, dar mai rar, mai scurt şi fără mişcările de gât caracteristice berzei albe.
Soseşte în a doua jumătate a lunii martie din cartierele de iernare. Cuibul este amplasat în treimea superioară a arborilor bătrâni. Cuibul este o construcţie mare (poate depăşi 1 m în diametru şi chiar în înălţime), caracteristică berzelor, alcătuit din crengi fixate cu pământ. În interior este căptuşit cu muşchi, resturi vegetale sau cu balegă uscată. Femela depune 3-4 ouă de culoare albă în perioada cuprinsă între sfârşitul lui aprilie şi începutul lui mai. Dimensiunea medie a ouălor este de 65,32 x 48,73 mm. Incubaţia este asigurată de ambii părinţi. După 30-35 de zile, puii eclozează şi sunt hrăniţi de părinţi până la 70 de zile, când devin independenţi. Adeseori cuibăreşte în pereţii exteriori ai cuibului şi vrabia de câmp.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea.
- Disponibilitatea redusă a hranei.
- Braconajul.
- Perturbările cauzate de activități antropice.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea distrugerii cuiburilor ocupate.
- Considerarea necesității de restabilire a unor locuri potrivite pentru cuibărire și menținerea acestora.
- Asigurarea resurselor de hrană și întreținere corespunzătoare a zonelor învecinate de site-urile de reproducere.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă pe terenurile din vecinătatea locului de cuibărit.
- Păstrarea sau refacerea zonelor umede situate în apropierea pădurilor.
- Interzicerea noilor proiecte urbane, incluzând așezările împrăștiate în habitatele de pădure importante pentru reproducerea, hrănirea sau odihna speciilor.
- Interzicerea noilor activități de exploatare (cariere, mine) în păduri și în zonele de tampon și evaluarea necesității de limitare a activităților în derulare aprobate.
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice (reproducere).
- Reglementarea vizitelor și a activităților în zonele critice în timpul celor mai sensibile perioade (reproducere și creșterea puilor), cu restricție totală în cele mai sensibile zone.
- Interzicerea activităților silvice din apropierea cuiburilor ocupate (mai puțin de 300 m) între februarie și septembrie.
- Interzicerea stabilirii de ferme eoliene în zonele extrem de sensibile.
- Opunerea la înființarea noilor linii electrice. Dacă sunt indispensabile, trebuie să fie conforme cu standardele naționale.
- Garantarea securității păsărilor față de liniile electrice existente prin redirecționarea, îngroparea acestor linii, înlocuirea lor cu cabluri mai puțin periculoase sau cel puțin amplasarea structurilor de protecție a păsărilor.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Barză neagră (Ciconia nigra)