Stârc pitic

Ixobrychus minutus

Autor: Tiberiu Mănoiu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Specia are o răspândire palearctică, având o distribuţie mare ca areal. Este o specie migratoare, care iernează preponderent în centrul și sudul Africii.
În România, această specie este răspândită cu preponderenţă în Delta Dunării, dar şi în zonele umede din interiorul ţării, unde sunt îndeplinite condiţiile de habitat.

POPULAȚIE

Populația europeană estimată a speciei este relativ mică, fiind cuprinsă între 63.100 și 111.000 de perechi. În perioada 1970-1990 specia a înregistrat un declin accentuat, care încă nu a fost recuperat, deși din anii '90 populația a rămas relativ stabilă.
În România, se estimează că populația cuibăritoare este cuprinsă între 27.079 și 49.335 perechi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Pasăre sfioasă, stârcul pitic poate fi observat în habitate specifice zonelor umede, cu stufăriş şi luciu de apă, fiind întâlnit cu predominanţă în zone cu multă vegetaţie higrofilă, precum stuful, Typha sp., trestia, Phragmites sp., sau orice altă vegetaţie acvatică densă, care formează pâlcuri compacte. Ocupă, de asemenea, margini de lacuri, heleșteie, marginile riverane ale cursurilor de apă unde predomină vegetaţia lemnoasă. Oaspete de vară la noi în ţară, greu de observat din cauza modului de viaţă retras în stufărişuri. Atunci când este deranjat, stârcul pitic preferă să se depărteze prin alergare decât în zbor sau rămâne nemişcat în stuful dens, unde cu greu poate fi detectat. Trăiește singur sau în perechi, uneori în grupuri mici în timpul migrației.
Se hrănește cu pești, amfibieni și insecte (greieri, lăcuste, omizi și gândaci). Mai consumă și alte nevertebrate precum păianjeni, moluște, crustacee (creveți și raci), dar și reptile sau păsări mici. Este o specie preponderent crepusculară.
Pasăre monogamă, care își stabileşte cuibul solitar sau în colonii mici (acolo unde condițiile de habitat sunt favorabile, caz în care cuiburile sunt situate la o distanță minimă de 5 m unul față de celălalt). Sosește în locurile de cuibărit la începutul lunii aprilie. Locul ales de mascul pentru cuib este de obicei un teren cu paie, stuf și frunze, situat în desişul stufului, pentru a proteja puii de animalele de pradă. La construirea cuibului, care are forma unei farfurii puţin adânci şi este alcătuit din trestie, papură şi alte resturi vegetale, participă de obicei cei doi părinţi. Femela depune în a doua parte a lunii mai 5-7 ouă culoare albicioasă, mată, cu tente albăstrui-verzui, cu o dimensiune medie de 37,3 x 26,6 mm. Dacă există condiții favorabile, perechea depune o a doua pontă în luna iunie. Incubaţia este asigurată de ambii părinţi. După 16-19 zile puii eclozează şi rămân în cuib o perioadă de 7-9 zile, fiind hrăniţi cu larve de insecte, insecte, mormoloci şi chiar lipitori. După părăsirea cuibului, ei rămân în vecinătatea acestuia, cerșind hrană de la părinți. După circa o lună de la eclozare devin zburători şi îşi pot asigura singuri hrana.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Braconajul.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene.
- Managementul deșeurilor în zonele umede.
- Menţinerea şi conservarea stufărişurilor și păpurișurilor întinse ca habitat caracteristic.
- Interzicerea incendierii stufului.
- Garantarea protejării locurilor de cuibărire și de hrănire.
- Conservarea pădurilor aflate în vecinătatea habitatelor acvatice și a vegetației ripariene.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă pe terenurile din vecinătate.
- Încurajarea măsurilor de evitare a secării și a schimbării artificiale bruște a regimului de ape din zonele umede.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Stârc pitic (Ixobrychus minutus)