Rață cu ciuf

Netta rufina

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Specia are un areal mare, care cuprinde în perioada de cuibărit centrul şi sudul Europei, vestul şi centrul Asiei. O parte a populaţiei (în special cea din Asia) este migratoare, în timp ce alte populaţii sunt rezidente sau parţial migratoare. Iernează în sudul Europei, Asia Mică, nordul Africii şi în sudul Asiei.
În România este o specie cuibăritoare, în special în Delta Dunării şi în complexul Razelm-Sinoe. Iarna, efective importante sunt cantonate în Delta Dunării. Efective mici sunt înregistrate cu regularitate şi pe cursul şi pe lacurile limitrofe Dunării şi pe cursul inferior al Oltului.

POPULAȚIE

Populaţia cuibăritoare din Europa este estimată la 27.500-43.000 de perechi, tendința populațională nefiind cunoscută.
Populaţia din ţară a fost apreciată la 230-2.300 de perechi cuibăritoare. Iernează pe teritoriul țării între 26 și 16.320 de exemplare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Specia poate fi întâlnită într-o varietate mare de zone umede. Preferă lacurile dulci cu malurile invadate de suprafeţe importante de vegetaţie emergentă, palustră (stuf şi papură). În timpul iernii poate fi întâlnită în aproprierea coastelor mărilor, dar şi pe lacuri de acumulare şi salmastre. În România este o specie care, deşi rară, poate fi întâlnită tot timpul anului. Este mai frecventă în Dobrogea. Este foarte sociabilă în afara sezonului de reproducere, în timpul migrațiilor sau al iernării realizând cârduri foarte mari.
Hrana este în special de natură vegetală (semințe, rădăcini, fragmente de plante), deşi ocazional poate consuma şi diverse insecte acvatice, crustacee, mormoloci, moluște, viermi sau chiar alevini. Hrana este procurată în tipul zilei fie prin scufundări de până la 2-4 m adâncime, fie de la suprafaţa apei.
Atinge maturitatea sexuală înaintea vârstei de un an, cuplurile formându-se încă din toamnă, când încep paradele nupțiale care continuă pe toată durata unui sezon de reproducere. Perioada de cuibărit se înregistrează între a doua jumătate a lunii aprilie şi sfârşitul lunii iunie. Cuibul construit de femelă este instalat în apropierea apei, în general în stufăriş sau în alte tipuri de vegetaţie densă, în locuri mai uscate, precum în brâul de vegetație marginală a lacurilor sau în zonele din mlaștini unde vegetația este mai deasă și locul mai întunecos. Au fost semnalate cuiburi și pe sălcii, pe grămezi de tulpini de trestie sau chiar amplasate în vegetația de Salicornia sp. Cuibul este făcut din material uscat, cu o infrastructură voluminoasă dacă stă pe suport ud și fără infrastructură dacă stă pe suport uscat. De regulă, firele învecinate sunt aplecate deasupra cuibului, formând o cupolă, iar până la apă femela formează în timpul clocitului o potecă bătătorită, ascunsă. Înălțimea cuibului poate atinge 50 cm. Ponta este depusă în lunile mai-iunie și constă din 8-12 ouă de culoare galben-verzuie. Ea este incubată o perioadă de 26-28 de zile. Femela cloceşte singură ouăle şi îngrijeşte puii. Pui sunt nidifugi și își urmează mama în apă imediat după eclozare, fiind capabili de zbor după 6-7 săptămâni. După această vârstă ei rămân în preajma mamei până devin complet independenți de aceasta, la vârsta de 11 săptămâni. În perioada clocirii, masculul stă de veghe în apropierea cuibarului, uneori și a femelei, care conduce singură puii după eclozare. Este o specie care practică frecvent parazitismul la cuib, femelele depunând ponta în cuibul altor femele din aceeași specie sau chiar din alte specii de rațe. Există o singură pontă pe an, cu posibilitatea unei ponte de înlocuire dacă prima este distrusă.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Braconajul.
- Mortalitatea cauzată de uneltele de pescuit.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în zona habitatelor importante pentru specie.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate în vecinătatea zonelor umede; încurajarea producției organice.
- Managementul nivelului de apă din lacuri, în acord cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Menţinerea şi conservarea stufărişurilor întinse cu apă permanentă ca habitat caracteristic.
- Interzicerea incendierii stufului.
- Crearea insulelor pentru reducerea riscului ridicat de prădare și creșterea succesului de reproducere în zonele umede, artificiale sau seminaturale.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Reducerea utilizării plaselor pescărești poate preveni prinderea accidentală a păsărilor.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Rață cu ciuf (Netta rufina)