Presură cu cap negru
Emberiza melanocephala
Autor: Cristian Mihai
STATUT LEGAL DE CONSERVARE
DISTRIBUȚIE
Arealul de cuibărit al presurei cu cap negru se întinde din sud-estul Europei până în Asia Centrală. Principalul cartier de iernare este India, însă au fost observate stoluri și în Japonia, China, Hong Kong, Thailanda, Laos, Coreea de Sud și Malaysia.
POPULAȚIE
Populația europeană reprezintă 65% din populația mondială și este cuprinsă între 2.470.000 și 8.160.000 de perechi cuibăritoare, în perioada 1980-2011 tendința fiind incertă.
În România, populația de presură cu cap negru este cuprinsă între 140.961 și 288.287 de perechi cuibăritoare.
MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI
Presura cu cap negru preferă pajiștile deschise cu tufișuri, incluzând și terenurile agricole. Specia prezintă un comportament gregar, acesta manifestându-se mai ales atunci când caută mâncare. Cele două sexe realizează stoluri diferite în timpul migrațiilor, cele formate numai din masculi ajungând în teritoriile de iernare înaintea femelelor. Ca și alte specii de presură, năpârlește de două ori într-un an, o dată în cartierele de iernare, înainte de migrația spre zonele de reproducere, și a doua oară după ce termină cuibăritul.
Dieta este compusă preponderent din semințe, dar și din insecte și alte nevertebrate, care sunt preferate în perioada în care hrănește puii.
Se reproduce vara, cuibul fiind amplasat într-un tufiș mic sau chiar pe sol. El este alcătuit dintr-o cupă de iarbă uscată și este căptușit cu fire de păr și pene. Ponta este formată din 4-6 ouă care eclozează după aproximativ 13 zile. Puii părăsesc cuibul după aproximativ 10 zile de la eclozare, timp în care sunt hrăniți intens de ambii părinți. O pereche depune de regulă două ponte într-un sezon de reproducere.
AMENINȚĂRI
- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Poluarea.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.
MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE
- Interzicerea noilor proiecte urbane, incluzând așezările împrăștiate în habitatele importante pentru reproducerea, hrănirea sau odihna speciei.
- Păstrarea unui mozaic de habitate cu prezenţa pâlcurilor de copaci şi a arbuştilor în zonele agricole deschise.
- Menținerea stratului subarbustiv în pădurile exploatate.
- Menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, linii de arbori și grupuri de arbori neproductivi dispersate.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în agricultură și silvicultură. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și persistență minimă ar trebui să fie justificată și aplicată pe terenurile de reproducere a speciei numai în afara perioadei de reproducere.
- Conservarea, crearea și promovarea terenurilor necultivate cu o vegetație corespunzătoare pentru specie.
- Evitarea împăduririi zonelor de tufăriș, conservarea zonelor împădurite cu scopul de a restabili habitatele aflate în stare degradată.
- Încurajarea practicării agriculturii și a gestionării pădurilor tradiționale/sustenabile, incluzând evitarea suprapășunatului, în scopul de a menține o structură a vegetației care favorizează specia.
- Prevenirea sau penalizarea incendiilor ilegale în tufărișuri.
- Menținerea miriștilor și interzicerea arderii acestora; menținerea managementului adecvat al miriștii în zonele unde a fost efectuat tradițional.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.
HARȚI JPEG
Harta de distribuție Presură cu cap negru (Emberiza melanocephala)