Lăcustar

Pastor roseus

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Lăcustarul este un vizitator de vară larg răspândit în sud-estul Europei, dar mare parte din arealul său cuibăritor este localizat în Asia vestică, în special în zona Turkmenistan. În sud, arealul se întinde până în Afganistan, iar în est până în China și Mongolia. Este o specie puternic migratoare, care iernează în India și Sri Lanka, în acest sezon depășind ca număr alte specii de grauri din zonele respective.

POPULAȚIE

Populația din Europa este cuprinsă între 61.300 și 230.000 de perechi cuibăritoare, ceea ce reprezintă un sfert din populația mondială, având tendință fluctuantă.
În România, populația cuibăritoare de lăcustar este cuprinsă între 0 și 2.500 de perechi, tendința fiind, de asemenea, fluctuantă.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Lăcustarul este o specie caracteristică zonelor deschise, stepice și zonelor cu câmpuri agricole întinse. Se poate întâlni și în semideșerturi și pe pajiști mediteraneene joase. Mișcările populaționale sunt guvernate în principal de absența/prezența hranei. În anii cu hrană bogată își poate extinde mult arealul, ajungând și până în Franța sau Marea Britanie. La fel ca și graurul (Sturnus vulgaris), este o specie colonială și puternic gregară, formând stoluri mari, mai ales în timpul iernii.
Longevitatea medie a speciei este de 11 ani. Atinge maturitatea sexuală un an.
Lăcustarul este o pasăre omnivoră, dar se hrănește în principal cu insecte gregare, concentrate în zone uscate, deschise, deseori aride, dar și în pajiști și terenuri pietroase. Din dieta sa fac parte în special lăcustele și cosașii migratori, mai ales în perioada cuibăritului. În afara acestei perioade se mai hrănește și cu fructe, precum dude și struguri ori semințe. De obicei insectele sunt prinse în zbor, dar se hrănește și la sol, moment în care manifestă un comportament tipic: în timp ce grupul se deplasează într-o direcție, cele din spate merg în fața stolului, ajungând treptat iar la coada acestuia, moment în care pleacă din nou în față. Astfel, întreg stolul se deplasează pe sol hrănindu-se, asemenea unui cilindru care se rotește.
Cuibul este poziționat într-o gaură printre pietre, grohotiș, crăpături ale stâncilor, sub traverse de cale ferată, sub acoperișuri, în cuburi de lăstun de mal ori în scorburi, în special de salcie. Realizează colonii care pot ajunge până la câteva mii de perechi. În amplasarea cuibului, păsările țin cont de accesul direct la apă, însă nu sunt dependente de zonele umede sau de cele costiere. Cuibul este construit din rămurele, rădăcini sau iarbă și este căptușit la interior cu fire fine de iarbă, pelin, frunze uscate, păr și pene. Perechea poate folosi mai mulți ani același teritoriu de cuibărit și chiar același cuib. Femela depune 3-6 ouă de culoare albastru-verzui pal, în perioada mai-iunie. Incubația este asigurată de ambii parteneri și durează 14-16 zile. După eclozare, puii rămân încă aproximativ 24 de zile la cuib, unde sunt hrăniți de către ambii părinți.

AMENINȚĂRI

- Alterarea și pierderea habitatelor în urma activităților agricole sau a schimbării folosinței terenurilor.
- Contaminarea prin produse agricole.
- Efectul altor activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Conservarea, crearea și promovarea terenurilor necultivate cu o vegetație corespunzătoare pentru specie.
- Împiedicarea creării terenurilor irigate, a schimbărilor majore sau a creșterii dimensiunii medii a acestor parcele.
- Reducerea chimicalelor folosite în agricultură, aplicarea chimicalelor mai puțin toxice și persistente, evitarea folosirii lor în perioadele critice pentru specie, evitarea
pulverizării aeriene în sezonul de reproducere; încurajarea agriculturii organice.
- Menținerea miriștilor și interzicerea arderii acestora.
- Păstrarea unui mozaic de habitate cu prezenţa pâlcurilor de copaci şi a arbuştilor în zonele agricole deschise.
- Menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, linii de arbori și grupuri de arbori neproductivi dispersate.
- Prevenirea sau penalizarea incendiilor ilegale în tufărișuri.
- Garantarea menținerii zonelor critice de reproducere a speciei.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Lăcustar (Pastor roseus)