Alunar
Nucifraga caryocatactes
Autor: Ramona Mănoiu
STATUT LEGAL DE CONSERVARE
DISTRIBUȚIE
Alunarul este o specie larg răspândită în zona Eurasiatică, însă preferă zona boreală și munții din centrul și sud-estul Europei, nord-estul Asiei, Japonia, China și alte câteva țări central ori sud-asiatice. În general, nu este o specie migratoare, dar populațiile siberiene se mută în sudul continentului când nu găsesc hrană de-ajuns.
POPULAȚIE
Populația cuibăritoare din Europa este cuprinsă între 370.000 și 1.100.000 de perechi, ceea ce reprezintă 15% din populația globală a speciei. Se estimează că în perioada 1980-2013 populația a rămas stabilă.
În România, populația este cuprinsă între 46.672 și 126.276 de perechi cuibăritoare, acestea reprezentând, alături de cele din Rusia, cele mai mari populații din Europa.
MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI
Poate fi întâlnită în pădurile de conifere de la altitudine mare. Dacă scade cantitatea de hrană preferată, specia poate părăsi aceste păduri și invadează regiunile calde și temperate din Europa de Vest, putând fi găsită în livezi, grădini, păduri și ferme din zona de câmpie.
Longevitatea maximă la care ajunge în libertate este de 16 ani și două luni. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an.
Cu toate că numele popular ar sugera hrana preferată, la nivel global principala sursă de hrană sunt semințele mari ale genului Pinus (spre exemplu zâmbru, P. cembra). În anumite zone unde nu se găsesc astfel de pini, specia se hrănește și cu alune, ghinde, castane sau jir. S-a observat că aceste populații prezintă adaptări ale ciocului pentru a ajunge mai ușor la semințe. Este în mare parte o specie vegetariană, dar se hrănește și cu păianjeni, melci, diferite insecte, ouă din cuibul altor păsări și chiar cu mamifere sau păsări de talie mică. Alunarul își îngroapă hrana deseori, pentru a avea provizii de iarnă.
Sezonul de cuibărit începe în martie-aprilie. În sezonul de împerechere, masculul și femela se cheamă cu sunete unul pe altul pentru a-și întări relația, amândoi fiind teritoriali și apărându-și teritoriul, care se întinde de obicei pe 8-12 hectare. Formează o pereche stabilă, monogamă, izolată, care rămâne împreună toată viața. Cuibul e construit la nivel înalt într-un conifer (foarte rar într-un arbore cu frunze căzătoare), de obicei pe fața însorită a acestuia. Acesta este realizat din licheni sau crenguțe și este căptușit cu fire fine de iarbă, păr și pene. Depune o pontă formată din 2-5 ouă de culoare albă cu puncte verzui și cu dimensiunea de 34 x 25 mm, care sunt clocite de ambii părinți, timp de 18-19 zile. Ambii parteneri hrănesc puii, folosind în acest scop în primă fază hrana depozitată din timp. Puii vor părăsi cuibul la 24-25 de zile după eclozare, dar mai stau încă 3 luni alături de părinți, pe care îi imită pentru a învăța să se hrănească singuri și să deprindă diverse tehnici de stocare a alimentelor, care sunt esențiale pentru supraviețuirea speciei. O pereche scoate un singur rând de pui pe an. În afara sezonului de cuibărit, perechile stau împreună tot anul, dar, de multe ori, iarna se adună în stoluri mai mari.
AMENINȚĂRI
- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Managementul defectuos al pădurii.
- Incendiile de pădure.
- Poluarea.
- Braconajul.
MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE
- Interzicerea noilor proiecte urbane, incluzând așezările împrăștiate în habitatele de pădure importante pentru specie.
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei, pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice (reproducere).
- Interzicerea defrișării care rezultă în scăderea dimensiunii pădurii și în schimbarea folosirii terenului.
- Asigurarea că fiecare formă de exploatare a pădurii în zonele importante pentru reproducerea speciei este avizată de administrația ariei protejate.
- Monitorizare anuală standardizată pentru a putea determina tendințele populaționale.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de reproducere, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.
HARȚI JPEG
Harta de distribuție Alunar (Nucifraga caryocatactes)