Boicuș

Remiz pendulinus

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Cuibărește în centrul și sudul Europei și în Asia de Vest până în Kazahstan. Lipsește din zona nordică a Eurasiei, Marea Britanie și în mare parte din Franța. Este o specie migratoare, care iernează în zona de sud și centru a arealului său. În zona sudică a ariei de răspândire este o pasăre sedentară.

POPULAȚIE

Populația mondială de boicuș este estimată la peste 1.400.000 de exemplare și este în creștere.
În țara noastră, populația cuibăritoare este cuprinsă între 14.771 și 37.173 de perechi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Boicușul este întâlnit în zonele cu stufăriș prezente pe lângă lacuri, râuri, estuare și mlaștini. Populațiile din nordul extrem migrează iarna în sudul continentului, în țările mediteraneene. Migrația de toamnă începe în august-septembrie, iar păsările revin la teritoriile de cuibărit în lunile aprilie-mai.
În libertate, longevitatea maximă înregistrată este de șapte ani. Ating maturitatea sexuală la un an.
Se hrănește în timpul zilei, folosindu-se de ciocul lung pentru a căuta hrană în crăpăturile din scoarța copacilor. Dieta sa este formată predominant din insecte și păianjeni, însă uneori poate fi observat hrănindu-se și cu nectarul florilor și cu diverse fructe sau semințe.
Cuibăritul începe la sfârșitul lunii aprilie. Este o specie monogamă. Masculii construiesc în 12-14 zile un cuib în formă de pară (16 cm înălțime și 10 cm diametru), la o înălțime de 3-15 m. Acesta este făcut din fibre de plante, lână și pânză de păianjen și este suspendat de o creangă de salcie, plop ori arin, deseori deasupra apei. Masculii cântă lângă cuibul început pentru a atrage femela, care își va selecta partenerul în funcție de calitatea cuibului construit, aceasta manifestând preferință pentru cuiburile mai mari și mai spațioase. Masculul continuă construcția numai dacă femela începe să lucreze împreună cu el la acest cuib, în caz contrar cuibul fiind abandonat, el începând construcția altuia, într-un loc nou. Femela depune între 5 și 10 ouă mate și albe, care au un timp de incubare de 13-14 zile, puii părăsind cuibul după alte 18-24 de zile de la eclozare; în primele nopți ei se întorc în cuibul care deja este distorsionat și parțial distrus. Un părinte, fie masculul, fie femela, abandonează cuibul după ce ouăle au fost depuse și lasă celuilalt partener toate îndatoririle parentale. Ambii parteneri încearcă să devină poligami, având strategii diferite. Masculul părăsește cuibul atunci când femela începe depunerea pontei, începând un alt cuib și un alt ciclu de reproducere. Pentru a pleca prima, femela recurge la strategia de a îngropa în puful din cuib ouăle deja depuse, înșelând astfel masculul, care așteaptă depunerea pontei. Uneori (în aproape 27% dintre cazuri) cuibul și ponta sunt părăsite de către ambii parteneri, ceea ce înseamnă o risipă foarte mare de energie atât din partea femelei, care a produs ouăle, cât și din partea masculului, care a investit timp și energie în construirea cuibului. În timpul unui sezon de reproducere, atât masculul, cât și femela pot avea până la 6 parteneri.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea apelor.
- Gestionarea defectuoasă a apelor.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor de construcție în zonele ripariene.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim pentru specie.
- Interzicerea arderii vegetației ripariene, inclusiv a zonelor acoperite de stuf.
- Menţinerea şi conservarea stufărişurilor întinse cu apă permanentă ca habitat caracteristic.
- Managementul adecvat al deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede.
- Menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 m între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor este strict interzisă.
- Luarea măsurilor în vederea evitării eutrofizării și sedimentării zonelor umede.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și a evitării folosirii semințelor tratate pe terenurile din vecinătate; încurajarea producției organice.
- Managementul adecvat al nivelului de apă din ecosisteme acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Boicuș (Remiz pendulinus)