Pițigoi codat

Aegithalos caudatus

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Specia poate fi găsită în aproape toată Europa. Este o pasăre sedentară, însă poate efectua deplasări mai mari, în special populația extrem de numeroasă care se află în centrul și nordul continentului.

POPULAȚIE

Populația din Europa este cuprinsă între 8.310.000 și 15.000.000 de perechi cuibăritoare, reprezentând 40% din populația globală. Între anii 1980-2013 populația europeană a rămas stabilă.
În țara noastră cuibăresc între 445.867 și 836.297 de perechi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Pițigoiul codat poate fi întâlnit într-o varietate foarte mare de habitate, incluzând păduri de amestec sau foioase, parcuri și grădini, tufișuri și mlaștini. În aceste habitate este observat cu precădere în zone în care există și un strat dens de arbuști. Hoinărește iarna și în compania altor specii de pițigoi. Întotdeauna însă, în aceste stoluri mixte, pițigoii codați stau împreună în grupuri mici.
Este o specie activă în timpul zilei, când se hrănește în copaci și pe sol. Dieta acestui pițigoi mic constă din diverse nevertebrate adulte și larvele acestora. În timpul iernii este observat consumând și diverse tipuri de semințe.
Vârsta maximă la care ajunge în sălbăticie este de doi ani. Atinge maturitatea sexuală la un an.
Cuibăritul are loc în perioada martie-iunie. Este o specie monogamă. Masculii își păstrează teritoriile stabilite peste iarnă, dar femelele nu țin cont de acestea. În perioada în care își curtează femela, masculul execută adevărate acrobații în zbor. Se înalță cât poate de mult, își menține poziția și apoi revine spre sol în picaj. Cei doi parteneri construiesc împreună un cuib de forma unui sac, cu o intrare mică. Folosesc diverse materiale de construcție, precum pânză de păianjen, pene, licheni și mușchi, pe care le împletesc formând o structură elastică. Cuibul este aproape întotdeauna fixat în furca a două ramuri verticale. Intrarea este rotundă și este foarte greu vizibilă, deoarece este aşezată lateral, în treimea superioară a construcției. Culoarea și materialele din care este construit cuibul determină o camuflare perfectă a acestuia. În interior sunt înghesuite un număr foarte mare de pene și fulgi, cu contribuția ambilor parteneri. După împerechere, femela depune 7-13 ouă albe cu dunguliţe şi virgule fine, brun-roşcate. Incubația are loc pe durata a 14-16 zile și este asigurată în special de către femelă. Mărimea medie a unui ou este de 14 x 11 mm. Ambii părinți, cu ajutorul unor adulți care nu au depus ouă în acel an, hrănesc puii la cuib încă 14-18 zile de la eclozare. După această perioadă, tinerii părăsesc cuibul, însă depind de hrana adusă de părinți încă două săptămâni. Este depusă o singură pontă pe an. Familia rămâne împreună și peste iarnă, hoinărind în căutare de hrană.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Managementul pădurii.
- Poluarea.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Menținerea și creșterea extinderii pădurilor native, urmărindu-se nivelul cel mai ridicat de diversitate structurală și de specii, în conformitate cu necesitățile ecologice ale speciilor.
- Promovarea tipurilor de management care favorizează eterogenitatea pădurii.
- Menținerea stratului arbustiv și subarbustiv în pădurile exploatate.
- Reducerea folosirii insecticidelor și a erbicidelor.
- Instalarea hrănitorilor în sezonul hiemal.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Pițigoi codat (Aegithalos caudatus)