Pițigoi de livadă

Poecile lugubris

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Arie de răspândire a pițigoiului de livadă se întinde din Europa de Sud-Est până în Orientul Apropiat. Trăiește în zona temperată cu climat temperat continental sau mediteranean.

POPULAȚIE

Populaţia de pițigoi de livadă din Europa are tendință stabilă.
În România, populația cuibăritoare a speciei este cuprinsă între 2.500 și 25.000 de perechi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Pițigoiul de livadă este o specie sedentară, care apare în pădurile mai deschise de foioase din zonele montane, preferându-le pe cele de stejar (Quercus sp.) sau de fag (Fagus sp.). În România este prezentă în pădurile deschise de foioase din partea sudică a țării. Preferă și livezile cu pomi bătrâni sau viile neîngrijite și tufișurile de la marginea pădurilor sau a orașelor. În toate aceste locuri caută zonele care nu sunt prea frecventate de oameni, fiind o pasăre foarte sfioasă și sperioasă. Este o specie foarte mobilă, care însă nu se atașează de alte specii din familia ei. Nici exemplarele care aparțin aceleiași specii nu se asociază între ele, cu excepția membrilor familiei, atâta timp cât exemplarele sunt încă tinere.
Ajunge la maturitatea sexuală la vârsta de un an.
În perioada caldă se hrănește în principal cu diverse nevertebrate (preferând larvele și adulții de insecte), iar în timpul iernii consumă cu precădere semințe. Își culege hrana în principal de pe sol, întorcându-se frecvent în același punct mai înalt de observație. Poate captura insecte zburătoare din zbor, într-o manieră asemănătoare cu cea a muscarilor (Muscicapa striata și Ficedula sp.). La fel ca alte specii de pițigoi, își face frecvent provizii atunci când hrana este din belșug, acest comportament fiind o strategie de supraviețuire a speciei.
Cuibărește de la sfârșitul lui martie până la începutul lunii august, cuibul fiind instalat în scorburi și mai rar în fisuri în stâncă. El are forma unei cupe și este făcut din diverse părți de plante și păr de mamifere și este frecvent căptuşit cu lână, păr sau pene. Deși aceste observații nu sunt frecvente, se bănuiește că acest pițigoi este capabil să își sape în lemnul putred propria lui cavitate, în care își face cuibul. Ocupă cu succes și adăposturile artificiale, dacă sunt amplasate în habitatul optim al speciei. O pereche depune de obicei două ponte într-un sezon de reproducere. Ponta este formată din 5-10 ouă albe cu pete roşcate, care sunt clocite timp de 12-13 zile numai de către femelă. Puii sunt hrăniți de către ambii părinți și devin independenți după 22 de zile de la eclozare.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Managementul defectuos al pădurii.
- Poluarea.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea noilor proiecte urbane, incluzând așezările împrăștiate în habitatele de pădure importante pentru specie.
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei, pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice (reproducere).
- Interzicerea defrișării care rezultă în scăderea dimensiunii pădurii și în schimbarea folosirii terenului.
- Asigurarea că fiecare formă de exploatare a pădurii în zonele importante pentru reproducerea speciei este avizată de administrația ariei protejate.
- Menținerea stratului subarbustiv în pădurile exploatate.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în agricultură și silvicultură. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și persistență minimă ar trebui să fie justificată și aplicată pe terenurile de reproducere a speciei numai în afara perioadei de reproducere.
- Menținerea și creșterea extinderii pădurilor native, urmărindu-se nivelul cel mai ridicat de diversitate structurală și de specii.
- Menținerea a cel puțin 30 de copaci pe hectar pentru cuibărirea în scorbura acestora (se iau în considerare starea de degradare, diametrul, prezența anterioară a scorburilor și specia arborelui).
- Instalarea de cuiburi artificiale.
- Monitorizare anuală standardizată pentru a putea determina tendințele populaționale.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de reproducere, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Pițigoi de livadă (Poecile lugubris)