Muscar semigulerat

Ficedula semitorquata

Autor: AdobeStock.com

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Arealul de cuibărire al speciei acoperă mare parte din Peninsula Balcanică (Albania, Serbia, Bulgaria, România, Macedonia de Nord, Grecia, Turcia), zone din Asia Mică (Turcia), sudul Rusiei europene și părți din Orientul Mijlociu (Armenia, Azerbaijan, Iran). Teritoriile de iernat se află în centrul și estul Africii (Sudan, Kenia, Republica Democrată Congo, Uganda, Ruanda, Burundi și Tanzania). La noi în țară cuibărește în Oltenia și Muntenia.

POPULAȚIE

Populația europeană cuprinde între 21.400 și 87.300 de perechi cuibăritoare, constatându-se un declin de 1-19% în decursul a trei generații (aproximativ 12 ani).
Populația cuibăritoare din România este estimată la 400-4.000 de perechi și pare să aibă o tendință de creștere.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

În teritoriile de cuibărire, specia preferă pădurile și perdelele forestiere de foioase, mai ales din zonele de deal, formate din copaci bătrâni, de cele mai multe ori stejari (Quercus) și carpeni (Carpinus), precum și pădurile temperate în care predomină frasinul (Fraxinus) aflate pe malurile râurilor sau în zone mlăștinoase. Ocazional, cuibărește în livezi bătrâne și abandonate, plantații de arbori bătrâni, parcuri urbane, grădini întinse.
Se hrănește mai ales cu insecte prinse din zbor, mai rar cu omizi și alte nevertebrate mici culese din coroana copacilor.
Cuiburile sunt construite în scorburi naturale, în găuri vechi de ciocănitori, însă utilizează și cuiburile artificiale. Totuși, cuiburile artificiale nu pot compensa pierderea habitatelor preferate de specie, respectiv zonele cu arbori bătrâni. Ponta este formată din 4-7 ouă.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Poluarea.
- Perturbarea produsă de activitățile antropice.
- Extragerea arborilor bătrâni și morți (pe picior).

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Planificarea lucrărilor silvice în raport cu biologia speciei pentru a evita perturbarea acesteia în perioadele critice (reproducere).
- Menținerea stratului subarbustiv în pădurile exploatate.
- Păstrarea unui mozaic de habitate cu prezența pâlcurilor de copaci și arbuști în zonele deschise.
- Menținerea și sporirea coridoarelor dintre zonele de pajiști spontane formate din grupuri dispersate de arbori neproductivi, perdele forestiere etc.
- Reducerea utilizării insecticidelor și ierbicidelor în agricultură și silvicultură. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și persistență minimă ar trebui să fie justificată și aplicată pe terenurile de reproducere ale speciei numai în afara perioadei de reproducere.
- Menținerea și extinderea pădurilor native, urmărindu-se nivelul cel mai ridicat de diversitate structurală și de specii.
- Promovarea tipurilor de management care favorizează eterogenitatea pădurii.
- Menținerea a cel puțin 30 de arbori bătrâni cu scorburi la hectar pentru cuibărirea speciei (se iau în considerare starea de degradare, diametrul, prezența anterioară a scorburilor și specia arborilor).
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Muscar semigulerat (Ficedula semitorquata)