Aușel sprâncenat

Regulus ignicapilla

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Aușelul sprâncenat este o specie cu răspândire holarctică. Cuibărește în zonele temperate din Europa și nord-vestul Africii. Este o pasăre sedentară, parțial migratoare; populațiile din nordul continentului iernează în teritoriile din sud și vest. Pe teritoriul țării este o specie prezentă mai ales în Carpați.

POPULAȚIE

Populația din Europa reprezinta 95% din populația mondială și este cuprinsă între 4.180.000 și 7.110.000 de perechi cuibăritoare, între anii 1982-2013 tendința fiind stabilă.
Populația de aușel sprâncenat din România este cuprinsă între 193.295 și 483.456 de perechi cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Aușelul sprâncenat este frecvent în zona montană, unde poate fi întâlnit atât în pădurile mixte, cât și în cele de conifere. Pentru cuibărit preferă pâlcuri rășinoase, mai ales cele în care se găsesc și arbuști de ienupăr sau alți arbuști de talie medie. Mai rar se găsește în pădurile masive și compacte de molid. Este prezent până la limita superioară a pădurilor. Iarna practică un hieratism dependent de factorii climatici și trofici oferiți de habitatele vizitate. Odată cu răcirea vremii coboară la altitudini mai mici, intrând în pădurile de foioase (stejar și fag), unde poate forma stoluri mixte cu aușelul cu cap galben (Regulus regulus), cu diverse specii de pițigoi și cu alte păsări de talie mică. De asemenea, în timpul iernilor, poate fi observat chiar și în interiorul localităților, în parcuri sau grădini. Migrația de toamnă are loc în perioada septembrie-noiembrie, iar păsările revin la locurile de cuibărit cel mai devreme în luna februarie.
Atinge în libertate longevitatea maximă de patru ani. Ajunge la maturitate sexuală la vârsta de un an.
Se hrănesc ziua, preluând din zbor insectele de pe frunzele arborilor sau chiar din plasele de păianjen. Hrana este alcătuită mai ales din larve de insecte și insecte mature care au cuticula mai subțire (colembole, afide etc.). Consumă insecte de mărime mai mare decât aușelul cu cap galben, evitând astfel competiția trofică cu acesta. Consumă, de asemenea, diferite semințe de conifere și alte nevertebrate (de exemplu melci, diplopode, păianjeni). De obicei capturează insectele în partea superioară a arborilor. Poate fi observat frecvent la hrănitoarele instalate în timpul iernii.
Aușelul sprâncenat este o specie monogamă. Masculul cântă pentru a-și apăra teritoriul, iar în ritualul nupțial își ridică penele de pe creștet. Cuibul este realizat de către femelă, din mușchi și licheni. Îl căptușește la interior cu pânză de păianjen, păr și pene. Tot cu pânze de păianjen ancorează cuibul de trunchiul copacului, îl fixează în scorbură sau chiar îl suspendă de crengile între care se află. Cuibul este mare, sferic și cu o intrare mică în partea de sus. În tot acest timp, masculul asistă femela, ajutorul acestuia nefiind substanțial. Femela depune o pontă formată din 7-13 ouă netede, mate, albe sau cu o nuanță roz-deschis, fin punctate cu brun-arămiu sau arămiu. Dimensiunea unui ou este de 14 x 10 mm. Clocitul începe la sfârșitul lunii aprilie și durează 14-16 zile, fiind asigurat numai de către femelă, în tot acest timp masculul aducându-i hrană la cuib. O pereche poate avea două ponte într-un sezon de reproducere, a doua fiind depusă în lunile iunie-iulie. Puii sunt nidicoli, au puf scurt, cenușiu-negricios numai pe cap, gâtlejul portocaliu și cașul alb-roz. Ei deschid ochii după 7-8 zile de la eclozare și rămân la cuib timp de 19-24 de zile, această perioadă variind în funcție de hrana primită. După părăsirea cuibului, ei continuă să fie dependenți de hrana găsită de părinți timp de încă 2 săptămâni.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Managementul defectuos al pădurii.
- Poluarea.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea noilor proiecte urbane, incluzând așezările împrăștiate în habitatele de pădure importante pentru specie.
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei, pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice.
- Menținerea stratului subarbustiv în pădurile exploatate.
- Interzicerea defrișării care rezultă în scăderea dimensiunii pădurii și în schimbarea folosirii terenului.
- Asigurarea că fiecare formă de exploatare a pădurii în zonele importante pentru reproducerea speciei este avizată de administrația ariei protejate.
- Menținerea și creșterea extinderii pădurilor native de conifere.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în agricultură și silvicultură. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și persistență minimă ar trebui să fie justificată și aplicată pe terenurile de reproducere a speciei numai în afara perioadei de reproducere.
- Menținerea și creșterea extinderii pădurilor native, urmărindu-se nivelul cel mai ridicat de diversitate structurală și de specii.
- Promovarea tipurilor de management care favorizează eterogenitatea pădurii.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Aușel sprâncenat (Regulus ignicapilla)