Pitulice sfârâitoare
Phylloscopus sibilatrix
Autor: Cristian Mihai
STATUT LEGAL DE CONSERVARE
DISTRIBUȚIE
Pitulicea sfârâitoare cuibărește în Europa, în vestul Asiei și în sudul Munților Ural. Fiind o specie migratoare pe distanțe lungi, părăsește în septembrie aceste zone și întreaga populație iernează în centrul și sudul Africii.
POPULAȚIE
În Europa, populația cuprinde între 7.060.000 și 11.100.000 de perechi cuibăritoare, ceea ce reprezintă 80% din populația globală. În perioada 1980-2013 specia a suferit un declin moderat.
În România, populația de pitulice sfârâitoare este cuprinsă între 432.869 și 796.868 de perechi cuibăritoare.
MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI
Pitulicea sfârâitoare cuibărește în pădurile dese, mature, cu copaci înalți și cu frunziș abundent, dar fără subarboret, aflate la șes sau la poalele munților. Preferă pădurile care au acumulat un strat gros de frunze în litieră. Poate fi însă întâlnită și în pădurile de conifere. În Alpi ajunge să cuibărească până la altitudinea de 1.300 m. La noi este răspândită în pădurile de la șes și deal din întreaga țară.
Atinge, în libertate, longevitatea maximă de 10 ani și două luni. Ajunge la maturitate sexuală la vârsta de un an.
Este o specie insectivoră, care se hrănește cu diferite insecte în stadiul de adult sau cu larve, iar toamna dieta este completată și cu boabe de soc. Prada este culeasă din frunziș sau este capturată din zbor.
Masculii sunt teritoriali în perioada de împerechere și își atrag femelele prin zboruri în timpul cărora cântă. Odată ce femela a depus primul ou, masculul își stabilește un al doilea teritoriu și încearcă să atragă o a doua parteneră, așadar poligamia este comună la această specie. Teritoriul unui mascul este mai mare decât la alte specii de pitulici și ajunge până la 60-80 m de jur-împrejurul cuibului. Cuibul este făcut numai de către femelă și este așezat pe sol, uneori într-o adâncitură sau sub un copac căzut, fiind foarte greu de observat. El este construit din frunze, iarbă uscată, scoarță de copac sau alte materiale vegetale, fiind căptușit la interior cu fire fine de iarbă și păr. Ponta este depusă în luna mai și este formată din 5-6 ouă albe, acoperite de pete maronii sau gri-închis. Dimensiunea unui ou este de 16 x 13 mm. Ponta este clocită numai de către femelă, timpul de incubație fiind de 13 zile. La hrănirea puilor din cuib contribuie uneori și masculul. Puii părăsesc cuibul după 11-13 zile și sunt hrăniți pentru cel puțin 2-3 zile după aceea de către adulți, până când aceștia învață să își procure singuri hrana. Deoarece cuibărește pe pământ, condițiile meteorologice nefavorabile, mai ales perioadele ploioase lungi, pot afecta succesul cuibăritului. O femelă depune o singură pontă într-un sezon de reproducere, însă există o pontă de înlocuire dacă prima a fost distrusă de prădători sau de ploile abundente.
AMENINȚĂRI
- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Managementul defectuos al pădurii.
- Poluarea.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.
MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE
- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei, pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice.
- Interzicerea defrișării care rezultă în scăderea dimensiunii pădurii și în schimbarea folosirii terenului.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în silvicultură. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și persistență minimă ar trebui să fie justificată și aplicată pe terenurile de reproducere a speciei numai în afara perioadei de reproducere.
- Menținerea și creșterea extinderii pădurilor native, urmărindu-se nivelul cel mai ridicat de diversitate structurală și de specii.
- Promovarea tipurilor de management care favorizează eterogenitatea pădurii.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.
HARȚI JPEG
Harta de distribuție Pitulice sfârâitoare (Phylloscopus sibilatrix)