Silvie mică
Sylvia curruca
Autor: Tiberiu Mănoiu
STATUT LEGAL DE CONSERVARE
DISTRIBUȚIE
Silvia mică este larg răspândită în zona eurasiatică, în Europa lipsind numai din nordul extrem și din sud-vestul continentului, iar în Asia fiind absentă în nordul, sudul și în mare parte din centrul continentului. Este o specie migratoare, care iernează în sudul Asiei și centrul Africii, pe un areal sub formă de bandă, care se întinde din India și Pakistan până în Mali.
POPULAȚIE
Populația europeană este cuprinsă între 4.800.000 și 7.990.000 de perechi cuibăritoare, ceea ce reprezintă 45% din populația totală a speciei. În perioada 1980-2013 populația din Europa a fost stabilă.
În România, populația cuibăritoare este cuprinsă între 934.097 și 1.291.391 de perechi, tendința fiind, de asemenea, stabilă.
MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI
Silvia mică este o pasăre întâlnită în habitate variate, de la stepe până în zona boreală, de la câmpie joasă până la altitudinea de 2.000 m. Preferă habitate intermediare între păduri întinse și câmpuri deschise, deseori fiind întâlnită în pajiști, poieni și tăieturi presărate cu tufișuri. Este mai puțin sperioasă decât alte specii de silvii.
Longevitatea maximă înregistrată în sălbăticie este de nouă ani. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an.
Se hrănește de obicei în timpul dimineții în crengile superioare ale copacilor, iar în timpul zilei în mijlocul sau în josul copacilor și ocazional la nivelul solului. Este o specie insectivoră, care consumă în special insecte și păianjeni. Din dieta sa vegetală fac parte semințe și fructe de diverse plante.
Se întoarce din cartierele de iernare în perioada aprilie-mai. Cuibul este construit în tufișuri, copaci mici sau ierburi înalte, perene. Sunt preferate în special plantele care au spini, mulți lăstari ori frunze fine, care facilitează atașarea cuibului. Acesta are formă de cupă și este realizat din ramuri mici, rădăcini, mușchi și pânză de păianjen. În interior este căptușit cu iarbă fină, păr și alte materiale vegetale disponibile. Femela depune o pontă formată din 4-6 ouă, de culoare albicioasă cu pete gri-verzui. Incubația este asigurată de ambii parteneri timp de 11-14 zile. Puii sunt hrăniți de către ambii părinți predominant cu insecte, ca la celelalte specii de Sylvia, și devin zburători la 10-14 zile, moment în care ies din cuib. Ei nu se îndepărtează de acesta, fiind încă dependenți pentru câteva zile de hrana adusă de către părinți. O pereche depune o singură pontă într-un sezon de reproducere.
AMENINȚĂRI
- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Alterarea și pierderea habitatelor în urma activităților agricole sau a schimbării folosirii terenurilor.
- Contaminarea prin produse agricole.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.
MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE
- Păstrarea unui mozaic de habitate cu prezenţa pâlcurilor de copaci şi a arbuştilor în zonele deschise agricole.
- Menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, linii de arbori și grupuri de arbori neproductivi dispersate.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în agricultură. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și persistență minimă ar trebui să fie justificată și aplicată pe terenurile de reproducere a speciei numai în afara perioadei de reproducere.
- Evitarea împăduririi zonelor de tufăriș, conservarea zonelor împădurite cu scopul de a restabili habitatele aflate în stare de degradare.
- Menținerea miriștilor și interzicerea arderii acestora.
- Prevenirea sau penalizarea incendiilor ilegale în tufărișuri.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.
HARȚI JPEG
Harta de distribuție Silvie mică (Sylvia curruca)