Călifar alb

Tadorna tadorna

Autor: Ramona Mănoiu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Specie cu un areal relativ întins, dar fragmentat. Poate fi întâlnită în Europa începând din Islanda, zona nordică a Peninsulei Scandinave, cu populații relativ izolate în toată Europa, nordul Africii, Asia Mică, zona centrală a Asiei, cu cartiere de iernare până în nordul Indiei, coasta estică a Chinei și Coreea.
În România poate fi întâlnită cu precădere în zonele acvatice din partea estică a țării (Dobrogea și estul Câmpiei Române). Uneori apare în perioadele de primăvară și în sudul Olteniei și accidental poate fi văzută în habitatele acvatice din restul țării.

POPULAȚIE

În Europa cuibăresc între 50.800 și 68.900 de perechi, populațiile cele mai mari fiind concentrate în Rusia, Olanda, Suedia și Marea Britanie, tendința acestei specii fiind ascendentă.
În România cuibăresc aproximativ 400-4.000 de perechi, iar populația care iernează la noi numără între 493 și 8.464 de exemplare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Această specie arată o preferință pentru habitatele saline, țărmurile nămoloase sau nisipoase de râuri sau de mare și poate fi întâlnită pe lacurile interioare sau de coastă. În perioadele de migrație folosește și habitatele acvatice de apă dulce, râuri, lacuri sau mlaștini. După cuibărit, între lunile iulie și octombrie, specia își schimbă penajul și își pierde capacitatea de zbor pentru o perioadă de 25-31 de zile, timp în care este foarte gregară, putând forma stoluri foarte mari, chiar de peste 100.000 de exemplare. Majoritatea populațiilor de călifar alb sunt migratoare, deși multe dintre populațiile europene sunt sedentare, dar execută deplasări destul de lungi către zonele în care își schimbă penajul. Unele populații asiatice își schimbă penajul în apropierea zonelor de cuibărit. Atinge, în libertate, longevitatea maximă de 24 de ani și opt luni. Ajunge la maturitate sexuală la vârsta de doi ani.
Hrana acestui călifar include o varietate de nevertebrate mici, precum insecte, viermi, crustacee, mormoloci de broaște și chiar pești de talie mică. Își completează regimul alimentar și cu hrană vegetală (alge, diverse semințe și cereale de pe culturile agricole). Se hrănește atât ziua, cât și pe timpul nopții, plutind pe apă, mișcându-și ciocul dintr-o parte în alta în apă foarte mică sau scormonind cu el în nămol sau în solul umed.
Este o specie monogamă, la care perechea se păstrează până la moartea unuia dintre parteneri. Cuibărește în perechi izolate sau în grupuri mici, iar exemplarele care nu se reproduc rămân în stoluri pe întreaga durată a anului. Pentru cuibărit, călifarul alb caută locuri izolate și bine protejate. În zonele de coastă se folosește de  malurile abrupte și își face cuibul în crăpături, vizuini, printre stânci, în așa fel încât să fie cât mai bine mascat. Cuibul poate fi poziționat și în copaci scorburoși, uneori până la o înălțime de 8 m, sau în vizuinile unor mamifere. În rare ocazii, cuibul poate fi poziționat pe sol, ascuns în vegetația înaltă, chiar și la o depărtare de 1 km de habitatul acvatic. Au fost semnalate frecvente cazuri în care ocupă chiar o galerie dintr-o vizuină activă, în care își cresc puii viezurele (Meles meles), iepurele (Oryctolagus cuniculus) sau vulpea (Vulpes vulpes). Călifarul alb poate ocupa cu succes și adăposturile artificiale, dacă sunt îndeplinite toate condițiile necesare cuibăritului speciei. Femela depune o pontă formată din 8-12 ouă, pe care le incubează singură timp de 29-31 de zile. În toată perioada de împerechere, călifarii sunt foarte agresivi, masculii gonind toate păsările din zona cuibului. Ambii părinți au grijă de pui, care sunt capabili de zbor după 6-8 săptămâni de la eclozare. În mod obișnuit, puii care nu sunt încă independenți de părinți stau împreună, fiind supravegheați de câteva păsări adulte.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Braconajul.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, inclusiv a celor care vizează construcțiile.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în zona habitatelor importante pentru specie.
- Managementul nivelului de apă din rezervoare, în acord cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Evitarea folosirii semințelor tratate în vecinătatea zonelor umede; încurajarea producției organice; încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Instalarea cuiburilor artificiale, pentru suplinirea locurilor de cuibărit,acolo unde sunt îndeplinite celelalte condiții pentru reproducerea speciei.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Călifar alb (Tadorna tadorna)