Sturzul viilor

Turdus iliacus

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Arealul de reproducere al speciei este vast, acoperind Islanda, zone din nordul Marii Britanii, Peninsula Scandinavă, zone din Polonia (mai ales nord-estul țării), nordul Ucrainei, statele Baltice, Belarusul, mare parte din Rusia europeană și asiatică, nordul Kazahstanului, nord-vestul Mongoliei și ajungând în est pâna aproape de Oceanul Arctic (la nord de Kamceatka). Teritoriile de iernare se află în Europa Occidentală și Centrală (inclusiv Marea Britanie) și în anumite zone din Europa de Est (vestul Slovaciei, Ungaria, mare parte din Peninsula Balcanică, cu excepția sudului Bulgariei și a unei părți mari din România). Iernează și în Republica Moldova, în zone din jurul Mării Negre și din vestul, sudul și sud-estul Mării Caspice, în părți din Asia Mică (cu excepția centrului și estului), în Cipru și pe coasta de est a Mediteranei, precum și în centrul Irakului. În Africa, iernează pe coasta nordică a Egiptului, în mare parte din Maroc, pe coasta nordică a Algeriei și în nordul Tunisiei.
În România, specia iernează în sud-estul teritoriului (Dobrogea, sudul Moldovei, Muntenia și estul Olteniei), dar pe perioada migrației poate să fie observată și în restul țării.

POPULAȚIE

Populația europeană este cuprinsă între 13.200.000 și 20.100.000 de perechi cuibăritoare, ceea ce reprezintă 40% din populația mondială, estimându-se un declin de până la 30% în decursul a trei generații (aproximativ 15 ani).
Populația care iernează în România este estimată la 1.000-10.000 de exemplare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

În timpul sezonului de reproducere, specia este întâlnită în habitate cu un mozaic de zone cu copaci și zone deschise din regiunile de șes și deal puțin înalt, mai cu seamă în luncile râurilor și în zonele inundabile. Este întâlnită și la lizierele pădurilor de foiase și de amestec, în rariștile (naturale sau artificiale) din păduri, în zonele cu arbori tineri deși, în zonele cu arbori și tufișuri de pe malurile apelor, în zonele arctice cu tufișuri de sălcii și mesteceni, în zonele cultivate semi-deschise cu tufișuri, în parcuri și grădini, precum și în spațiile verzi cu tufișuri și copaci din zonele locuite. Iarna, specia este întâlnită zonele de pădure rară și liziere, în livezi și în habitatele cu tufișuri, parcuri, grădini etc., acolo unde se află prin apropiere arbuști cu fructe comestibile și zone înierbate. În zonele sudice ale teritoriilor de iernare, poate să fie întâlnită la altitudini mai mari (de exemplu, în livezile, precum și plantațiile de măslini și de cedrii din munții Atlas din Maroc). Specia este predominant migratoare.
Hrana este formată din diverse nevertebrate și din fructe și semințe. Iarna, hrana este formată aproape numai din fructe și semințe.
Sezonul de reproducere pornește la începutul lui aprilie și se încheie către sfârșitul lui iulie (cu unele variații latitudinale). Cuibul are forma unei cupe mari și este alcătuit din crenguțe, ierburi și mușchi lipite cu pământ, fiind căptușit cu ierburi moi și subțiri și frunze. Cuibul este amplasat pe sol, în vegetația deasă sau la mică înălțime, pe un tufiș sau copac. În general, ponta este formată din 4-6 ouă, care sunt incubate timp de 12-13 zile. Puii devin zburători la 12-15 zile de la ieșirea din ouă, dar sunt dependenți de părinți încă două săptămâni.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Alterarea și dispariția habitatelor ca urmare a activităților agricole sau a schimbării modului de folosire a terenurilor.
- Contaminarea prin produse agricole.
- Perturbarea produsă de activitățile antropice.
- Vânătoarea și braconajul.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Planificarea lucrărilor silvice în raport cu biologia speciei, pentru evitarea perturbării acesteia în perioadele critice.
- Menținerea stratului subarbustiv în pădurile exploatate.
- Interzicerea defrișărilor care conduc la scăderea suprafețelor împădurite și la schimbarea destinației terenurilor.
- Menținerea și extinderea pădurilor native, urmărindu-se un nivel cât mai ridicat de diversitate structurală și a speciilor.
- Promovarea tipurilor de management care favorizează eterogenitatea pădurilor.
- Păstrarea unui mozaic de habitate cu prezența pâlcurilor de arbori și de tufișuri în zonele agricole deschise.
- Menținerea și extinderea coridoarelor de legătură între zonele de pajiște, coridoare formate din zone împădurite, linii de arbori și pâlcuri dispersate de arbori.
- Interzicerea vânătorii și controlul braconajului.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.