Pescăriță râzătoare

Gelochelidon nilotica

Autor: Daniel Petrescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Pescărița râzătoare cuibărește în Europa de Sud, cu populații foarte mici și izolate în partea nordică din Germania și Danemarca, în partea temperată și de est a Asiei, pe coastele din partea centrală și sudică a Americii de Nord, pe coastele nord-vestice și sudice ale Americii de Sud și în Australia. În timpul dispersiei după reproducere ajunge până în partea de sud a Asiei, în America Centrală, Noua-Zeelanda și în Africa Centrală.
În România cuibărește ocazional în zona coastei Mării Negre.

POPULAȚIE

Populația cuibăritoare din Europa este relativ mică, fiind cuprinsă între 16.600 și 21.200 de perechi și tendința fiind crescătoare.
Populația cuibăritoare din România este fluctuantă, fiind estimată la 0-10 perechi. În timpul pasajelor se pot observa între 500 și 2.000 de exemplare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Cuibărește pe insule fără vegetație sau cu vegetație rară, pe terase uscate de nisip și nămol, pe bănci de nisip, dune, în mlaștini sărate, sărături, lagune de apă dulce, estuare, delte, pe lacuri, râuri și mlaștini. În această perioadă se poate hrăni și în apropierea lacurilor, pe terenuri arabile, pășuni sau chiar în regiuni de semideșert. În migrație, specia se hrănește de obicei pe sărături, lagune, terase nămoloase, mlaștini și câmpuri umede. Iernează în estuare, sărături, lagune și mlaștini sărate sau pe teritorii mai mult în interiorul continentului, ca râuri mari, lacuri, terenuri arabile inundate (orezării), bălți, rezervoare, sărături și canale de irigare.
Atinge în libertate longevitatea maximă de 16 ani. Ajunge la maturitate sexuală la vârsta de cinci ani.
Este o specie oportunistă, semănând din acest punct de vedere mai mult cu pescărușii decât cu chirele. Dieta sa este alcătuită din pești (de 6-9 cm lungime), insecte și larvele acestora, dar și din arahnide, viermi sau melci. Ocazional poate captura șopârle, șerpi mici, broaște și chiar șoareci sau păsări mici. Spre deosebire de celelalte chire, nu plonjează în apă să se scufunde după peștișori, ci se hrănește căutându-și hrana de la suprafața apei și de pe sol. Prinde insecte în zbor și poate zbura la punct fix, fluturându-și aripile.
Sosește din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Cuibărește în colonii monospecifice de 5-500 de perechi (ocazional până la 1.000 de perechi) sau ca perechi singuratice în coloniile altor specii (chire, pescăruși, ciocîntorși etc.). Cuibul este o adâncitură superficială în substrat, căptușită cu nisip și bucăți mici de vegetație. Acesta este amplasat în zone deschise, însă foarte aproape de smocurile de vegetație. Femela depune 1-4 ouă în a doua parte a lunii mai și începutul lunii iunie. Ouăle au o dimensiune medie de 48 x 35,1 mm și sunt de culoare maro pătat. Ponta este incubată de ambii părinți timp de 22-23 de zile. După eclozare, puii părăsesc cuibul la câteva zile și, deși devin zburători după 28-35 de zile, ei rămân în grija părinților încă 3 luni.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în habitatele importante pentru specie și în vecinătatea acestora.
- Dezvoltarea măsurilor speciale pentru a întreține și restabili coloniile existente, de asemenea restaurarea și dezvoltarea zonelor potențiale pentru stabilizarea coloniilor.
- Limitarea activităților ce cauzează pierderi de habitat în locuri de cuibărit, locuri de hrănire și rute de migrație. Interzicerea activităților în zonele cu importanță ridicată.
- Limitarea accesului (pe sol, mare sau aer) în zona coloniilor sau în alte zone cu importanță ridicată, cel puțin pe perioada în care păsările utilizează aceste zone.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate în vecinătatea zonelor umede; încurajarea producției organice.
- Managementul nivelului de apă din rezervoare, în acord cu necesitățile speciei.
- Elaborarea și implementarea planurilor de management pentru sărăturile active și abandonate, corespunzătoare necesităților ecologice ale speciei.
- Crearea insulelor sau a platformelor artificiale pentru creșterea succesului de reproducere în zonele umede artificiale sau seminaturale.
- Identificarea zonelor de hrănire, de odihnă și grupare a păsărilor, care au importanță din punctul de vedere al conservării coloniilor de reproducere.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru specie.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.