Pescăruș mic
Hydrocoloeus minutus
Autor: Cristian Mihai
STATUT LEGAL DE CONSERVARE
DISTRIBUȚIE
Arealul de cuibărit euro-asiatic al speciei pornește din estul Peninsulei Scandinave și nordul Poloniei, și mai include - în Europa - Finlanda, Belarusul, nordul Ucrainei și mare parte din Rusia europeană. Arealul continuă în Asia cu Rusia, nordul Kazahstanului, zone relativ mici din nordul Chinei, ajungând până la Marea Ohotsk (Oceanul Pacific). Teritoriile de iernare cuprind zonele costiere din nordul și estul Marii Britanii, sudul Mării Nordului și sud-vestul Mării Baltice, zonele de coastă atlantice și mediterane ale Franței și Spaniei, o bună parte din țărmul african al Mării Mediterane, arhipelagul grecesc și Marea Egee, precum și țărmurile nord-estice și estice ale Mării Mediterane. Mai departe, spre nord și est, există teritorii de iernare pe coastele vestice, nordice și sud-estice ale Mării Negre, precum și la nord și sud de Marea Caspică. Populațiile din estul Asiei iernează pe coasta estică a Chinei (la latitudinile peninsulei coreene). Există populații și în estul SUA și al Canadei.
În România, specia apare în timpul migrației și ca oaspete de iarnă, mai ales pe țărmul Mării Negre și în zona lagunară, dar poate să fie observată (în numere relativ mici) și în interiorul țării, pe lacuri, bălți și râuri.
POPULAȚIE
Populația cuibăritoare europeană este cuprinsă între 23.700-45.200 de perechi, estimându-se un declin de până la 30% în decursul a trei generații (aproximativ 32 de ani).
Se estimează că pe perioada migrației România este tranzitată de 20.000-40.000 de exemplare.
MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI
Este o specie migratoare, care ajunge în teritoriile de reproducere în intervalul cuprins între sfârșitul lui aprilie și sfârșitul lui mai, părăsindu-le apoi către sfârșitul lui iulie (cu mențiunea că deplasările din migrație sunt puțin cunoscute). Pescărușul mic cuibărește începând cu sfârșitul lui iunie în colonii mixte și subcolonii, uneori având până la 2.000 de exemplare, dar, uneori, și în grupuri mai mici și mai răzlețite. După reproducere specia este gregară, stând în grupuri de 10-20 de exemplare la locurile de hrănire și odihnă, dar adunându-se temporar în stoluri de sute sau chiar mii de exemplare în locurile prielnice sau pe perioadele de vreme rea. Grupuri de mii de exemplare se adună pe lacul Techirghiol pentru a năpârli, înainte de plecarea în migrație spre teritoriile de iernat. În timpul migrației, specia apare în zone marine, de-a lungul țărmurilor și pe lacuri naturale sau artificiale ori lagune. Iernează de-a lungul coastelor, pe plaje mâloase sau nisipoase, la gurile râurilor și pe mări, mai ales la vărsările râurilor sau a canalelor.
În teritoriile de reproducere, specia este predominant insectivoră, consumând libelule, gândaci, musculițe, rusalii, plecoptere etc. Pe perioada migrației, dieta este similară cu cea din teritoriile de cuibărit, adică e bazată pe insecte, dar pe timpul iernii se schimbă, fiind formată preponderent din nevertebrate marine și pești mici.
Specia cuibărește în interiorul continentelor, pe lacuri dulci sau salmastre puțin adânci, bazine pe râuri, mlaștini și, ocazional, pe lagunele costiere, preferând habitatele cu vegetație bogată și plante plutitoare cu ape puțin adânci și nămol pe fund. Cuibul variază de la o mică adâncitură din sol la structuri mai elaborate, în funcție de situație. Acesta este situat pe sol, în vegetația din apropiere sau de pe o apă puțin adâncă, sau poate să plutească la marginea stufărișurilor, poate fi amplasat pe insulele cu vegetație ierboasă de pe lacurile dulci puțin adânci sau, ocazional, pe grinduri. Specia cuibărește în colonii sau subcolonii cu distanțele între cuiburi de 1-1,5 m, dar și în perechi răspândite la distanțe mai mari. Ponta este formată din 2-3 ouă, care sunt incubate de ambii părinți timp de 23-25 de zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și devin capabili de zbor la 21-24 de zile de la ieșirea din ou. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 2-3 ani.
AMENINȚĂRI
- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Perturbarea produsă de activitățile antropice.
MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE
- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene, inclusiv a celor care se referă la construcții.
- Managementul adecvat al nivelului apelor din ecosistemele acvatice în acord cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în preajma zonelor importante pentru specie.
- Evaluarea nivelului de poluare a zonelor umede și realizarea programelor destinate îmbunătățirii calității apei.
- Aplicarea măsurilor necesare garantării disponibilității hranei și a condițiilor procurării acesteia în zonele importante pentru migrația speciei.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.