Pescăruș asiatic

Larus ichthyaetus

Autor: depositphotos.com

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Arealul de cuibărit (format din zone discontinue) pornește din estul României și sudul Ucrainei (țărmul nordic al Mării Negre), continuă cu o arie largă aflată în nordul Mării Caspice (în Rusia și Kazahstan), cu zone din centrul, nordul și estul Kazahstanului, o arie mică din Kirghizstan și se încheie cu o zonă largă din vestul Mongoliei. Teritoriile de iernare sunt formate din jumătatea estică a coastei sudice a Mării Negre, zone interioare din Turcia, Armenia și Azerbaijan, țărmurile din jumătatea sudică a Mării Caspice, o zonă vastă din Turkmenistan și Uzbekistan, țărmurile Peninsulei Arabe, o zonă din interiorul Etiopiei, arii din interiorul Pakistanului și Indiei, precum și coastele Indiei, Bangladeshului și Myanmarului.
În România, specia cuibărește în număr mic în Delta Dunării și este oaspete de iarnă mai ales în zona lagunară, cu apariții rare în interiorul țării.

POPULAȚIE

Populația europeană este cuprinsă între 25.100 și 28.300 de perechi cuibăritoare, având o tendință fluctuantă.
Populația cuibăritoare din România este cuprinsă între 70 și 120 de perechi și este în creștere.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Este o specie migratoare, dar multe exemplare imature rămân peste vară în cartierele de iernare. Pescărușii asiatici încep să ajungă în teritoriile de reproducere la începutul lui martie și încep să cuibărească la începutul lui aprilie, în colonii, de obicei formate din mai mult de 10 perechi, adesea din 150-300 de perechi, ajungând în mod excepțional până la 3.000 de perechi. Uneori, coloniile se află lângă coloniile altor pescăruși de talie mare, dar nu formează colonii mixte cu aceștia. Există și semnalări de perechi izolate care au cuibărit în coloniile altor specii de pescăruși, dar niciodată solitar. După reproducere, specia se deplasează pe coastele marine bogate în pește, iernând pe plaje și în porturi. În afara sezonului de reproducere, specia este, de regulă, solitară sau se adună în grupuri mici, de 2-3 exemplare, dar poate să formeze și stoluri mai mari, mai ales în zonele abundente în pește. În cursul iernii, poate să apară și pe malurile nisipoase ale fluviilor, lacurilor naturale și artificiale, pe amenajări piscicole, sau la gropile de gunoi.
Specia este omnivoră, dar în dietă predomină hrana de origine animală. Se hrănește mai ales cu pești, crustacee, insecte și mamifere mici, mai rar cu păsări, ouăle acestora, reptile și semințe. În sezonul de reproducere, adesea zboară la distanțe mari de colonie pentru a se hrăni din zbor în aglomerările de insecte. Mai obișnuiește să urmeze amabarcațiunile de pescuit și să se hrănească cu resturi și cadavre din porturi.
Specia cuibărește pe insule sau insulițe golașe de pe lacuri dulci sau sărate ori de pe mări interioare din zone aride de stepă, pe râuri și în deltele acestora, acolo unde există suprafețe mari de apă, precum și pe lacurile montane cu habitate adecvate, până la o altitudine de 1.700 m. Cuibul este o mică adâncitură în sol și este amplasat pe teren deschis, pe stânci, în stufărișuri, în zone cu tufișuri sau smocuri de vegetație, ori pe grindurile înierbate. Ponta este formată din 1-3 ouă (de regulă 2-3) și este depusă în perioada cuprinsă între mijlocul lui aprilie și mai. Ouăle sunt incubate de ambii părinți timp de aproximativ o lună. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și devin capabili de zbor în intervalul iulie – începutul lui august.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Perturbarea produsă de activitățile antropice.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene, inclusiv a celor care se referă la construcții.
- Managementul adecvat al nivelului apelor din ecosistemele acvatice, în acord cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în preajma zonelor importante pentru specie.
- Evaluarea nivelului de poluare a zonelor umede și realizarea programelor destinate îmbunătățirii calității apei.
- Aplicarea măsurilor necesare garantării disponibilității hranei și a condițiilor procurării acesteia în zonele importante pentru cuibăritul, iernarea și migrația speciei.
- Crearea insulelor pentru reducerea riscului ridicat de prădare și creșterea succesului de reproducere în zonele umede artificiale sau seminaturale.
- Elaborarea și implementarea planurilor de management pentru sărăturile active și cele abandonate, pentru determinarea unui regim de apă (ciclu inundare-uscare) corespunzător necesităților ecologice ale speciei.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Pescăruș asiatic (Larus ichtyaetus)