Pescăruș rozalb
Larus genei
Autor: depositphotos.com
STATUT LEGAL DE CONSERVARE
DISTRIBUȚIE
Arealul de cuibărit al speciei este format din multe zone relativ mici din Africa, Europa și Asia. În Africa, pescărușul rozalb este sedentar în mai multe zone: la granița dintre Maroc și Algeria, în centrul Tunisiei, în vestul Mauritaniei, în vestul Gambiei și Senegalului, precum și în nord-estul Egiptului. În Europa se reproduce în zone costiere din sudul și estul Spaniei, sudul Franței, în sudul Sardiniei, în nord-estul și sud-estul Italiei, în zona Salonicului din Grecia, precum și în nordul Mării Negre (în Ucraina și Rusia). În Asia se reproduce în arii din interiorul Turciei, pe țărmurile Mării Caspice, într-o zonă vastă din centrul Kazahstanului, precum și în alte zone mai mici din Uzbekistan, Turkmenistan și Afganistan. Este sedentar în sudul Irakului și al Pakistanului. Teritoriile de iernare acoperă mare parte din coastele din nordul, vestul și estul Africii aflate la nord de ecuator, coastele Peninulei Arabe, țărmurile (europene, asiatice și africane ale) Mării Mediterane, ale Mării Negre, cele sudice ale Mării Caspice și Pakistanului și cele vestice ale Indiei.
În România apare în migrație, aproape numai pe țărmul Mării Negre și în zona lagunară, rar pe apele interioare.
POPULAȚIE
Populația europeană este cuprinsă între 35.900 și 57.300 de perechi cuibăritoare, estimându-se un declin de până la 25% în decursul a trei generații.
Se estimează că pe perioada migrației România este tranzitată de 500-2.000 de exemplare.
MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI
Populațiile din centrul Asiei sunt migratoare, în timp ce alte populații sunt sedentare sau doar se dispersează iarna pe distanțe scurte. Populațiile migratoare se întorc la coloniile de reproducere la sfârșitul lui februarie, multe folosind ruta de migrație de-a lungul țărmului vestic al Mării Negre, și părăsesc teritoriile de cuibărit în iulie. Multe exemplare imature rămân în cartierele de iernare pe timpul sezonului de reproducere.
Specia se reproduce în intervalul cuprins între sfârșitul lui martie și mai, în colonii dense proprii sau în colonii mixte (de exemplu, împreună cu specii de chire). Coloniile pot avea de la câteva perechi, la mii de perechi, iar specia este gregară tot anul, formând adesea stoluri de până la 200 de exemplare, ocazional chiar până la 3.000 de exemplare. Specia cuibărește în zone costiere ale mărilor interioare, pe promontorii nisipoase, plaje și insule cu zone mâloase și mlaștini din mări cu maree slabe și pe lacuri/mări sărate interioare din zonele stepice. În sezonul de reproducere, poate frecventa și pajiști sau zone umede înierbate de la gurile de vărsare ale râurilor, precum și lagunele dulci sau salmastre ori mlaștinile deltaice. În afara sezonului de reproducere, specia se întâlnește aproape numai în zonele de coastă, frecventând locurile cu ape puțin adânci și sărăturile, dar evitând în general porturile.
Pescărușul rozalb se hrănește mai ales cu pește (circa 50% din dietă), precum și cu insecte și nevertebrate marine.
Specia se reproduce în colonii, cuiburile putându-se afla la 20-50 cm unele de altele; grupurile mari se împart adesea în subcolonii aflate la 10-50 m unele de altele. Cuibul este o adâncitură în sol, de preferință poziționat pe terenuri fără vegetație, unele perechi pot însă cuibări în plante de sărătură (Salsola sau Salicornia). Ponta e formată din 2-3 ouă.
AMENINȚĂRI
- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Perturbarea produsă de activitățile antropice.
MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE
- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene, inclusiv a celor care se referă la construcții.
- Managementul adecvat al nivelului apelor din ecosistemele acvatice în acord cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în preajma zonelor importante pentru specie.
- Evaluarea nivelului de poluare a zonelor umede și realizarea programelor destinate îmbunătățirii calității apei.
- Aplicarea măsurilor necesare garantării disponibilității hranei și a condițiilor procurării acesteia în zonele importante pentru migrația speciei.
- Elaborarea și implementarea planurilor de management pentru sărăturile active și cele abandonate, pentru determinarea unui regim de apă (ciclu inundare-uscare) corespunzător necesităților ecologice ale speciei.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.